Hardhats, Hippies și Hawks

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Penny Lewis „Hardhats, Hippies, and Hawks” oferă o examinare aprofundată a mișcării americane anti-război din timpul războiului din Vietnam, subliniind în special rolul semnificativ al clasei muncitoare în opoziția la conflict. Cartea contestă miturile comune despre război și implicarea diferitelor grupuri sociale, susținând că clasa muncitoare, inclusiv personalul militar, a jucat un rol crucial în încheierea războiului. Cartea servește ca un corectiv împotriva revizionismului istoric și oferă o nouă perspectivă asupra dinamicii sociale și militare din acea perioadă.

⬤ Oferă o descriere bine documentată a mișcării anti-război, subliniind implicarea clasei muncitoare.
⬤ Pune în discuție relatările eronate despre război și demografia opoziției.
⬤ Oferă informații valoroase pentru elevi și educatori cu privire la istoria războiului din Vietnam.
⬤ Recunoaște contribuția veteranilor și a membrilor serviciilor militare la mișcarea anti-război.

⬤ Unii cititori pot considera că accentul puternic pus de carte pe analiza istorică este dens sau provocator.
⬤ Este posibil să nu acopere toate perspectivele în mod egal, lăsând potențial unele voci subreprezentate.
⬤ Criticile autorului la adresa culturii populare și a figurilor politice pot fi percepute ca fiind excesiv de critice.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hardhats, Hippies, and Hawks

Conținutul cărții:

În imaginația populară, opoziția față de războiul din Vietnam a fost condusă în mare parte de studenți și intelectuali de elită, în timp ce muncitorii cu guler albastru, presupuși reacționari, au sprijinit în mare parte efortul de război. În Hardhats, Hippies, and Hawks, Penny Lewis contestă această memorie colectivă a polarizării de clasă.

Prin lecturi atente ale documentelor de arhivă, ale culturii populare și ale relatărilor din mass-media de la acea vreme, ea oferă o contra-memorie mai exactă a unei opoziții diverse, trans-clasice, față de războiul din Asia de Sud-Est, care a inclus mișcarea sindicală, studenții din clasa muncitoare, soldații și veteranii, precum și activiștii Black Power, ai drepturilor civile și Chicano. Lewis investighează de ce imaginea diviziunii de clasă împotriva războiului a avut o asemenea influență la acea vreme și a rămas atât de puternică în memoria populară de atunci. Identificând în primul rând cultura clasei de mijloc a mișcării antirăzboi de la început, ea urmărește modul în care interesele de clasă ale primilor săi organizatori s-au reflectat în formele sale ulterioare.

Narațiunile fondatoare ale comportamentului politic bazat pe clasă, arată Lewis, au fost amplificate la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, deoarece clasa muncitoare, în special, nu avea o voce în sfera publică, o problemă care a crescut în perioada ulterioară, chiar dacă opoziția clasei muncitoare față de război a crescut. Denunțând ca falsă imaginea populară a muncitorilor conservatori și a elitelor liberale separate de o prăpastie de netrecut, Lewis sugerează că atitudinile și acțiunile politice comune sunt, de fapt, posibile între aceste două grupuri.