Hawthorn și copilul

Recenzii ale cititorilor

Recenziile pentru „Hawthorn and Child” de Keith Ridgway sunt mixte, mulți lăudând stilul său narativ unic și profunzimea personajelor sale, în timp ce alții îl critică pentru confuzia percepută, lipsa de rezoluție și structura neconvențională. Temele comune includ explorarea așteptărilor neîmplinite, povestirea fragmentată și o abordare filosofică a narațiunii.

Cartea este descrisă ca fiind convingătoare, frumos scrisă și inovatoare, cu personaje bine dezvoltate și o explorare captivantă a formei narative. Mulți recenzenți au găsit-o provocatoare și plină de satisfacții, în special cei care apreciază povestirile neconvenționale.

Criticii au semnalat probleme legate de structura fragmentată, utilizarea haotică a punctuației și lipsa de claritate sau de rezolvare a intrigii. Mai mulți cititori au găsit-o plictisitoare, confuză și frustrantă, sugerând că ar putea fi atractivă doar pentru un public de nișă care apreciază literatura postmodernă.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hawthorn and Child

Conținutul cărții:

Hawthorn și partenerul său, Child, sunt chemați la locul unei împușcături misterioase în nordul Londrei.

Singurul martor nu este de încredere, indiciile sunt puține, iar victima, un tânăr care locuiește în apropiere, jură că a fost împușcat de o mașină fantomă. În timp ce Hawthorn se luptă cu oboseala și visele ciudate, crima și narațiunea îi scapă din mână, iar poveștile altor londonezi preiau controlul: un tânăr hoț de buzunare care fuge de șeful său, un editor aflat în posesia unui manuscris tulburător, o adolescentă care își petrece zilele la Tate Modern și un nebun care a fost infectat de fostul prim-ministru Tony Blair.

Aceste vieți disparate sunt bântuite de figura obscură a lui Mishazzo, un magnat al crimei evaziv care poate conduce orașul sau poate că nu există deloc.