He's Not My Type

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Nu e genul meu” de Meghan Quinn evidențiază un amestec de umor, romantism și profunzime emoțională, centrat în jurul lui Halsey Holmes, un jucător de hochei care se confruntă cu durerea. Cartea a fost lăudată pentru personajele sale captivante, scrisul ingenios și explorarea unor teme precum familia găsită și creșterea personală. Cu toate acestea, unele recenzii notează inconsecvențe în chimia personajelor și un final grăbit, precum și o receptare mixtă a anumitor tropi romantici.

** Stil de scriere umoristic și captivant ** Profunzime emoțională puternică, în special în explorarea durerii ** Personaje și relații bine dezvoltate ** Utilizarea eficientă a tropi romantici, cum ar fi familia găsită și colegii de cameră la iubitori ** Glume încântătoare și momente comice pe tot parcursul ** Excelentă narațiune audio full-cast îmbunătățește experiența ** Cititorii s-au bucurat de legătura dintre personajele principale Halsey și Blakely

** Unii au simțit o lipsă de conexiune autentică între personajele principale ** Anumite aspecte, cum ar fi finalul, s-au simțit grăbite pentru unii cititori ** Dinamica insta-love a fost criticată pentru lipsa de profunzime ** Îngrijorări cu privire la inconsistențele personajelor, în special în portretul lui Halsey ** Utilizarea repetitivă a anumitor tropi (de exemplu, caracterizarea „alfa”) a fost semnalată ca fiind excesivă ** Sentimente mixte cu privire la ritmul și credibilitatea interacțiunilor dintre personaje în unele scene

(pe baza a 1117 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cuvânt pentru înțelepți: nu deveniți niciodată colegi de cameră cu o fată după care tânjiți de mai bine de un an.

Probabil vă întrebați de ce aș face așa ceva? Ei bine, eu nu am făcut-o.

Au fost coechipierii mei.

În momentul în care au aflat că Blakely White era singură, au luat asupra lor să joace rolul cupidonului și să mă instruiască cu privire la modul în care ar trebui să o cuceresc.

Nu purta un tricou în jurul ei.

Pregătește-i cina.

Atinge-i ușor umărul când îți iei la revedere.

Sunt atât de agitat, atât de copleșit, atât de îndrăgostit nebunește de această femeie care abia mă bagă în seamă, încât pierd controlul asupra situației și fac o greșeală uriașă: mă ofer să fiu partenerul ei fals la o nuntă pentru a-și putea face fostul gelos.

Asta înseamnă că, pentru o noapte întreagă, am liber cu ea. Pot să o țin în brațe, să dansez cu ea, să o sărut... să mă holbez la ea din cealaltă parte a camerei de parcă ar fi întreaga mea lume, pentru că așa a fost de luni de zile.

Dar când noaptea se termină, mă confrunt cu două opțiuni: o aduc înapoi în dormitorul meu și îi arăt ce simt cu adevărat sau o las să plece, cedând în fața faptului că s-ar putea foarte bine să nu fiu genul ei.