Heidegger, Dilthey și criza istoricismului

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează gândirea lui Heidegger pe fundalul neokantianismului și istoricismului secolului al XIX-lea. Cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra rădăcinilor filosofiei lui Heidegger, dar se luptă cu claritatea și coerența conceptuală. Criticii observă contradicții în argumentele sale și lipsa de dezvoltare a ideilor-cheie. În ciuda acestor probleme, scrierea este accesibilă și situează discursul filosofic în contexte istorice importante.

Cartea este bine scrisă, ușor de urmărit și oferă o explorare valoroasă a rădăcinilor gândirii lui Heidegger. Ea își situează argumentele într-un context istoric intelectual semnificativ, ceea ce o face relevantă pentru cei interesați de filosofia modernă.

Există mai multe confuzii și contradicții conceptuale în text. Criticii subliniază că ideile-cheie nu sunt pe deplin dezvoltate și că distincțiile dintre gândirea modernistă și postmodernistă sunt vagi. În plus, unele dintre afirmațiile filosofice sunt văzute ca neînțelegeri ale neokantianismului.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Heidegger, Dilthey, and the Crisis of Historicism

Conținutul cărții:

Prăbușirea istoricismului nu a fost doar dispariția unei tradiții academice, ci a însemnat o schimbare în înțelegerea hermeneuticii și a metafizicii. În timp ce cărțile anterioare au explorat ascensiunea și dominația istoricismului în cadrul istoriei academice, aceasta este prima carte care îi urmărește prăbușirea și arată cum a fost modelată de preocupări filosofice și științifice mai largi.

Relatarea lucidă a lui Charles R. Bambach despre dispariția istoricismului în contextul metafizicii germane oferă o nouă și bogată perspectivă asupra dezvoltării conceptului de istoricitate al tânărului Heidegger și asupra originilor gândirii postmoderne. Bambach reconstruiește dezbaterile metodologice care au apărut în urma unui sentiment de criză omniprezent în rândul filosofilor germani la sfârșitul secolului al XIX-lea.

El detaliază încercările divergente ale neokantienilor, ale lui Nietzsche și ale lui Dilthey de a depăși limitele relativismului istoric. Punctul de vedere al lui Heidegger asupra istoricității, arată Bambach, transformă radical problematica istoricismului într-un discurs privind criza modernității filosofice.