Hell If We Don't Change Our Ways: A Memoir

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii „Hell If We Don't Change Our Ways” a lui Brittany Means detaliază copilăria ei traumatizantă marcată de instabilitate, abuz și rezistență. Ea descrie dificultățile cu care a crescut alături de o mamă dependentă de droguri, trăind un stil de viață nomad și găsindu-și în cele din urmă vocea prin scris. Narațiunea este puternică și emoționantă, capturând teme de supraviețuire, iertare și descoperire de sine.

⬤ Povestire puternică și captivantă, care evidențiază supraviețuirea și reziliența.
⬤ Proză scrisă frumos, care captivează și atrage cititorul.
⬤ Oferă un stil narativ unic care îmbină memoriile cu o poveste feministă despre maturizare.
⬤ Evocă emoții profunde și reflecție, ceea ce o face o lectură importantă pentru înțelegerea traumei și vindecării.
⬤ Curajul autoarei de a-și împărtăși povestea rezonează cu cititorii, încurajând empatia și compasiunea.

⬤ Conținutul este extrem de greu și poate fi dificil pentru unii cititori, în special pentru cei cu o istorie de traume.
⬤ Cronologia neliniară poate fi confuză și greu de urmărit pentru unii.
⬤ Unele recenzii menționează calitatea slabă a scrierii, povestirile fragmentate și lipsa de claritate, ceea ce face dificilă implicarea în text.
⬤ Nu este potrivită pentru cititorii care caută memorii ușoare sau simple.

(pe baza a 28 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Recenzie cu stele de la Kirkus

"Brittany Means a pus cap la cap cioburile unei copilării devastatoare în aceste memorii puternice. Este sfâșietor, dar în același timp triumfător, dureros, dar rafinat spus. Hell If We Don't Change Our Ways este o poveste de supraviețuire care m-a lăsat înmărmurită și încurajată."

-Jeannette Walls, autoarea cărții The Glass Castle

"Impactul de durată al cărții ar putea fi ceea ce cere genului memorialistic. Brittany Means a creat, în același timp, cea mai ușor de citit și cea mai riguroasă carte din punct de vedere psihologic pe care am citit-o în ultimele decenii. Aveam nevoie să mi se reamintească faptul că arta poate face asta."

-Kiese Laymon, autoarea cărții Heavy

"Nu pot scrie o poveste despre mine ca fiind copilul trist și liniștit a doi dependenți de droguri. Nu așa a fost, nici măcar atunci când a fost. Pentru mine, dormitul în mașină era ceva normal. Ba mai mult, era confortabil și distractiv. Îmi plăcea patul meu făcut din haine în interiorul unui sac de gunoi în care mă afundam încet ca unchiul Fester din filmul Familia Addams.... Îmi plăceau motelurile și piscinele lor și canalele TV de gunoi din timpul zilei.... Nimeni nu ne putea spune ce să facem."

Copilăria lui Brittany Means a fost o ceață de autostrăzi și traume care au distrus orice efort de a urmări timpul. În timp ce mama ei se străduia să scape de relații abuzive, lui Brittany nu-i păsa unde mergeau - la un motel de pe marginea drumului din Midwest, la un adăpost sau la The Barn din Indiana, conacul aglomerat pe care bunicii ei penticostali îl numeau acasă - atâta timp cât erau împreună. Dar, din când în când, mama ei o surprindea - și pleca.

Pe măsură ce Brittany creștea și își punea la îndoială propriile relații complicate și sărăcia, abuzurile și instabilitatea care o învăluiau, a început să recunoască faptul că iadul nu era doar locul despre care citise în Biblie; era ciclul de violență care îi prinsese familia. Prin intermediul unor puncte de sprijin precum filmele de groază, neuropsihologia și legăturile puternice, Brittany înțelege acest ciclu și găsește o cale de a ieși din el.

În timp ce descâlcește rețeaua celor mai dureroase amintiri ale sale, Brittany scrie o poveste despre autoconservare, rezistență și speranță cu un stil narativ unic - un exemplu strălucitor al capacității umane de a rezista celor mai îngrozitoare experiențe și de a prospera în continuare.