Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Sunt în lanțuri, încuiat într-o celulă în care se vede doar lumina de la o fereastră cu gratii. Dintr-o dată, ușa grea a celulei mele se deschide brusc, stăpânul meu a adus încă două specimene.
Sunt aruncați cu nepăsare în mâna mea, un bărbat și o femeie goi, însângerate, însângerate, speriate. Îl lovesc pe bărbat, aproape că îl fac să moară. Am apucat-o pe femeie și am aruncat-o pe patul meu, părea îngrozită.
Eu nu o văd.
Nu văd viața pe care a avut-o cândva. Nu-i simt durerea, nu-i simt pasiunea.
Îi înfig o mână puternică și ascuțită cu gheare în piept. Lumina i se stinge din ochi. Urlu, îi scot din piept inima ei care bate și nu mai bate.
Am sfâșiat-o, asta mă doare, am băgat mâna înăuntru și am găsit greșeala care a fost făcută, care mă doare. Închid inima cu acul și ața. Asta mă înspăimântă.
Cusutul seamănă cu scrisul. Am împins inima înapoi în pieptul ei.
Am nevoie de o coastă, așa că acum îl omor pe om pentru coasta lui ca să-i repar pieptul și să-l închid. Îi lovesc pieptul pentru ca inima să înceapă să bată din nou. Am căzut pe podea, epuizat, și aștept ca viața ei să revină.
Ochii ei s-au deschis, asta mă sperie.
Apoi, lumina revine și asta o sperie. Ea țipă și sare în sus. Nu mă vede și aleargă spre fereastră.
Nu pot ajunge la stăpânul meu a făcut lanțurile prea scurte. O pasăre frumoasă o vede și ea se agață de ea și o ridică spre cer.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)