Helvetica și metroul din New York City: Povestea (poate) adevărată

Recenzii ale cititorilor

Cartea abordează designul și istoria semnalizării în metroul din New York, concentrându-se în mod semnificativ pe fontul Helvetica. Cartea se adresează unui public de nișă, în special celor interesați de designul industrial, de tipografie și de sistemul de transport din New York. Deși este lăudată pentru cercetarea sa detaliată, ilustrațiile bogate și conținutul informativ, cartea este criticată pentru că este prea tehnică și poate să nu fie pe placul cititorilor ocazionali.

Cartea este bine documentată și acoperă în detaliu istoria designului semnalizării metroului din New York, în special în ceea ce privește utilizarea Helvetica. Cartea conține numeroase ilustrații și fotografii, ceea ce o face atractivă din punct de vedere vizual. Recenzenții au apreciat profunzimea și descrierea pătrunzătoare a provocărilor de design cu care se confruntă semnalizarea metroului. Mulți au considerat că este un cadou excelent pentru pasionații de metrou sau pentru profesioniștii din domeniul designului.

Este posibil ca această carte să se adreseze doar unui public limitat, în principal pasionaților de design industrial și de metrou. Unii cititori au considerat-o prea tehnică și au simțit că se poate împotmoli în detalii excesive. Câteva recenzii au menționat probleme cu exemplarul fizic, cum ar fi deteriorarea la primire. În plus, unii au considerat că aspectul ar putea fi confuz.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Helvetica and the New York City Subway System: The True (Maybe) Story

Conținutul cărții:

Cum a evoluat semnalizarea metroului din New York de la o "dezordine vizuală" la un sistem uniform cu Helvetica triumfătoare.

Timp de ani de zile, semnele din metroul din New York au fost o amestecătură năucitoare de stiluri de litere, dimensiuni, forme, materiale, culori și mesaje. Mozaicurile originale (care datează încă din 1904), care prezentau o varietate de litere serif și sans serif și elemente decorative, au fost completate de indicatoare din teracotă și piatră tăiată. De-a lungul anilor, au fost adăugate panouri emailate care identificau stațiile și avertizau călătorii să nu scuipe, să nu fumeze și să nu traverseze calea ferată. Eforturile de a descâlci această dezordine vizuală au început la mijlocul anilor 1960, când autoritatea de transport în comun a orașului a angajat firma de design Unimark International pentru a crea un sistem de semnalizare clar și coerent. Rezultatele pot fi văzute astăzi în panourile albe pe negru din întreaga rețea de metrou, care afișează numele stațiilor, indicațiile și instrucțiunile în Helvetica. Această carte spune povestea modului în care ordinea tipografică a triumfat asupra haosului.

Procesul nu a decurs ușor sau rapid. La un moment dat, Paul Goldberger, scriitor de arhitectură în New York Times, a declarat că semnele erau atât de confuze, încât aproape că îți doreai să nu existe deloc. Legenda spune că Helvetica a venit și a învins concurența. Paul Shaw arată că nu s-a întâmplat așa - că, de fapt, din diverse motive (cheltuieli, limitările magazinului de semne al autorităților de tranzit), revizuirea caracterelor tipografice din anii 1960 nu a început cu Helvetica, ci cu predecesorul său, Standard (AKA Akzidenz Grotesk). Abia în anii 1980 și 1990 Helvetica a devenit omniprezentă. Shaw descrie schimbarea tipografică lentă (completându-și textul cu peste 250 de imagini - fotografii, schițe, mostre tipografice și documente). Shaw plasează această evoluție a semnalisticii în contextul istoriei metroului din New York, al semnalisticii de transport din anii 1960, al Unimark International și al Helvetica însăși.