Henry "Chips" Channon: Jurnalele (volumul 3): 1943-57

Recenzii ale cititorilor

Jurnalele lui Chips Channon oferă o portretizare vie și sinceră a societății londoneze prin ochii unui american egocentric și snob. În timp ce unii cititori găsesc relatările detaliate ale vieții sale sociale convingătoare și revelatoare pentru contextul istoric, alții critică jurnalele pentru natura lor repetitivă și pentru trăsăturile neplăcute ale lui Channon, inclusiv snobismul și nesiguranța.

⬤ O perspectivă fascinantă asupra societății londoneze din acea vreme.
⬤ Editarea excelentă realizată de Simon Heffer îmbunătățește jurnalele.
⬤ Mulți cititori le-au găsit captivante și captivante, cu un context istoric detaliat.
⬤ Jurnalele sunt apreciate pentru perspectiva lor unică și descrierile vii ale personajelor și evenimentelor.

⬤ Channon este adesea portretizat ca fiind absorbit de sine, snob și nesigur, ceea ce îl face un personaj mai puțin relatabil sau simpatic.
⬤ Unii recenzenți au găsit plictisitoare natura repetitivă a evenimentelor, cum ar fi cinele și întâlnirile sociale.
⬤ Există plângeri cu privire la erorile tipografice din text.
⬤ Ultimele volume, în special, sunt criticate pentru că sunt mai puțin politice și se concentrează mai mult pe viața socială banală.

(pe baza a 31 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Henry 'Chips' Channon: The Diaries (Volume 3): 1943-57

Conținutul cărții:

Acest al treilea și ultimul volum al jurnalelor neevaluate ale lui Sir Henry "Chips" Channon începe în momentul în care cel de-al Doilea Război Mondial se întoarce în favoarea Aliaților. Se încheie cu o sănătate precară a lui Chips, dar cu o capacitate de a rosti fraze pertinente despre evenimentele politice care se învârt în jurul său și despre cei mari și buni cu care se amestecă.

De-a lungul ultimilor paisprezece ani, Chips descrie cu asiduitate evenimentele din Westminster și din împrejurimi, bârfind despre ambițiile și indiscrețiile anumitor parlamentari, dar și ridicându-se cu putere la înălțimea ocaziei de a surprinde starea de spirit a Camerei în Ziua Victoriei sau ceremonia funeraliilor lui George al VI-lea. Cu toate acestea, energiile sale sunt absorbite din ce în ce mai mult de o viață privată care atinge uneori niveluri bizantine de complexitate. Întâlnim Londra teatrului și a cinematografiei, populată de figuri precum John Gielgud, Laurence Olivier, Vivien Leigh și Douglas Fairbanks Jr, precum și o serie aparent nesfârșită de petreceri grandioase la care Chips ar putea foarte bine să se întâlnească cu Cecil Beaton, Mountbattens sau orice alt monarh european detronat.

A fost descris drept "cel mai mare jurnalist britanic al secolului XX". Acest volum final justifică pe deplin această afirmație.