Highbrow/Lowbrow: Apariția ierarhiei culturale în America: The Emergence of Cultural Hierarchy in America

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Highbrow/Lowbrow: The Emergence of Cultural Hierarchy in America” de Lawrence W. Levine este apreciată ca o explorare pătrunzătoare a evoluției ierarhiei culturale în SUA, cu accent pe sfârșitul secolului al XIX-lea. Cartea se remarcă prin stilul accesibil de scriere, care se adresează atât universitarilor, cât și cititorilor generali. Cu toate acestea, unii cititori au găsit părți ale cărții complicate și prea intelectuale, ceea ce a dus la confuzie și frustrare.

⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra istoriei artelor americane și a evoluției ierarhiei culturale.
⬤ Stil de scriere accesibil, care se adresează atât academicienilor, cât și profanilor.
⬤ Discuții interesante despre Shakespeare, operă și muzică simfonică.
⬤ Atractive și informative, reaprinzând interesul pentru studiile academice.
⬤ Bine documentat și susținut de o varietate de surse.

⬤ Unii cititori o consideră neinteligibilă sau plină de jargon intelectual excesiv.
⬤ Există critici cu privire la lipsa de claritate în ceea ce privește motivul pentru care au avut loc anumite schimbări culturale.
⬤ Cititorii spun că se simt confuzi sau pierduți în anumite părți ale textului.
⬤ Unii îl pot considera învechit în comparație cu lucrări mai recente pe aceeași temă.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Highbrow/Lowbrow: The Emergence of Cultural Hierarchy in America

Conținutul cărții:

În acest studiu neobișnuit de amplu, care se întinde pe mai mult de un secol și acoperă forme atât de diverse de cultură expresivă precum Shakespeare, Central Park, simfonii, jazz, muzee de artă, Frații Marx, operă și vodevil, un istoric cultural de frunte demonstrează cât de variabile și dinamice au fost granițele culturale și cât de fragile și recente sunt categoriile culturale pe care am învățat să le acceptăm ca fiind naturale și eterne.

În cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, o mare varietate de forme expresive - drama shakespeariană, opera, muzica orchestrală, pictura și sculptura, precum și scrierile unor autori precum Dickens și Longfellow - s-au bucurat atât de un statut cultural înalt, cât și de popularitate în masă. În secolul al XIX-lea, americanii (pe lângă culturile etnice, de clasă și regionale specifice din care făceau parte) împărtășeau o cultură publică mai puțin organizată ierarhic, mai puțin fragmentată în grupări adjectivale relativ rigide decât urmau să experimenteze descendenții lor. Până în secolul al XX-lea, acest eclectism cultural și această deschidere au devenit din ce în ce mai rare. Spațiul cultural era mai bine definit și mai puțin flexibil decât fusese până atunci. Teatrul, odinioară un microcosmos al Americii - adăpostind atât întregul spectru al populației, cât și gama completă de divertisment, de la tragedie la farsă, de la jonglerie la balet, de la operă la menestreli - s-a fragmentat acum în spații discrete, destinate unor audiențe distincte și unor genuri separate de cultură expresivă. Aceeași tranziție a avut loc și în sălile de concerte, teatrele de operă și muzee. O prăpastie tot mai mare între "serios" și "popular", între cultura "înaltă" și cea "joasă" a ajuns să domine artele expresive ale Americii.

"Dacă există o tragedie în această evoluție", comentează Lawrence Levine, "aceasta nu este doar faptul că milioane de americani au fost acum separați de expunerea la creatori precum Shakespeare, Beethoven și Verdi, de care s-au bucurat în diverse formate în cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, ci și faptul că categoriile culturale rigide, odată ce au fost instituite, au îngreunat atât de mult timp pentru atât de mulți înțelegerea valorii și importanței formelor de artă populară care îi înconjurau. Prea mulți dintre cei care se considerau educați și cultivați și-au pierdut pentru o perioadă semnificativă - și mulți încă nu și-au recăpătat-o - capacitatea de a discrimina în mod independent, de a sorta lucrurile pentru ei înșiși și de a înțelege că, pur și simplu pentru că o formă de cultură expresivă era larg accesibilă și foarte populară, nu era, prin urmare, neapărat lipsită de orice valoare răscumpărătoare sau merit artistic.".

În această explorare istorică inovatoare, Levine nu numai că urmărește apariția unor categorii familiare precum highbrow și lowbrow la începutul secolului, dar ne ajută să înțelegem mai clar atât procesul de schimbare culturală, cât și natura culturii în societatea americană.