Evaluare:
Cartea oferă o explorare aprofundată a lui Serge Gainsbourg și a remarcabilului său album „Histoire de Melody Nelson”, fiind încadrată atât ca o critică, cât și ca o biografie. Cartea oferă o perspectivă asupra vieții lui Gainsbourg, a influențelor artistice și a temelor complexe ale operei sale, menținând în același timp un stil literar pe care unii îl pot considera dens. Cartea este lăudată pentru minuțiozitatea și structura sa, dar criticată pentru supraabundența de informații care conduce la o scriere complicată.
Avantaje:⬤ Cunoaștere temeinică a vieții și operei lui Gainsbourg
⬤ perspective psihologice pătrunzătoare
⬤ structură excelentă legată de album
⬤ bine documentată
⬤ captivantă pentru fani și nou-veniți
⬤ combină biografia cu analiza critică
⬤ stil jurnalistic literar rock.
⬤ Stil de scriere dens, cu propoziții prea complexe
⬤ poate copleși cititorii
⬤ mai puțin accent pe albumul în sine în comparație cu biografia lui Gainsbourg
⬤ unii îl pot găsi pretențios sau autoritar.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Serge Gainsbourg's Histoire de Melody Nelson
În afara Franței, țara sa natală, Serge Gainsbourg era privit ca un luntraș cu un singur hit. Aceasta a fost încet înlocuită de o conștientizare a cât de talentat și inovator a fost compozitorul său. Gainsbourg a fost o figură eclectică, proteică.
Un dadaist, po te maudit, pop-artist, libertin și antierou. O icoană și un iconoclast.
Capodopera sa este, fără îndoială, Histoire de Melody Nelson, un album suită care combină multe dintre temele sale caracteristice.
Sex, tabu, provocare, umor, exotism și, în cele din urmă, tragedie. Compusă și aranjată împreună cu marele Jean-Claude Vannier, partitura sa de corzi cinematografice luxuriante și ritmuri proto-hip hop, combinate cu poezia lui Serge, a devenit remarcabil de influentă într-un spectru muzical vast.
Inspirând coloane sonore, grupuri indie și artiști electroniști. În ultimii ani, reputația albumului a crescut de la statutul de cult la cel de clasic modern, fiind omagiat de artiști precum Beck, Portishead, Mike Patton, Air și Pulp.
Cum a ajuns fiul unor imigranți evrei ruși, hăituit în timpul ocupației naziste, la o asemenea notorietate și aclamare, fiind celebrat de președintele Fran ois Mitterand drept Baudelaire al nostru, Apollinaire al nostru? Cum a evoluat cântărețul de chanson timpuriu într-un vizionar muzical care a încorporat sample-uri, breakbeats și dub în muzica sa, cu zeci de ani înaintea curentului? Și care sunt rădăcinile și moștenirea unui album conceptual despre un Rolls Royce, o muză Lolita roșcată, conace din alte lumi, accidente de avion și Culturi Cargo?
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)