Hortfunde Der Sptbronze- Und Frheisenzeit: Ein Prozesslogischer Paradigmawechsel

Conținutul cărții:

Germană: Germană:

În această disertație, Jos Eduardo M. de Medeiros a armonizat o nouă abordare teoretică cu investigarea unor probleme concrete în cercetarea epocii bronzului și fierului în Europa Centrală. Obiectivul inițial a fost investigarea tezaurelor de bijuterii din epoca bronzului târziu din Franța. Cu toate acestea, un studiu inițial al literaturii privind descoperirile de tezaure din epoca bronzului târziu și din epoca fierului timpuriu a condus la realizarea faptului că bazele interpretării preistorice aveau nevoie de o revizuire critică.

Reflecția oferită este strâns legată de o teorie sociologică culturală care încorporează o viziune critică asupra modului în care oamenii explică obiectele și evenimentele din lume. Există o schimbare revoluționară între explicațiile premoderne (logice ale acțiunii și substanței) și cele moderne (procesuale), iar sarcina lui Medeiros a fost să înțeleagă consecințele acestei schimbări de paradigmă pentru cercetarea arheologică.

Având în vedere că aceste idei conduc la o relativizare a intenției de depozitare ca instrument euristic și că intenția de depozitare continuă să servească drept instrument important pentru clasificarea descoperirilor de tezaure, există consecințe pentru interpretarea arheologică în general și pentru interpretarea descoperirilor de tezaure din epoca bronzului târziu și din prima epocă a fierului în special.

Lucrarea arată că tezaurele de bijuterii, vase și arme reprezintă diferite tipuri de depozite și că, dacă aceste depozite sunt privite în contextul religios al epocii, bijuteriile și vasele au aceeași semnificație ca și armele. Acest lucru contrazice o viziune comună asupra Epocii târzii a bronzului și Epocii timpurii a fierului, care pune accentul pe războinici și armele lor.

Autorul arată că aceasta este o prejudecată "masculină", construită cultural, care are cauze psihologice și sociologice. În cele din urmă, această carte oferă o abordare reconstructivă care clarifică semnificația culturală a tezaurelor de bijuterii.

Engleză:

De-a lungul tezei sale de doctorat, Jos Eduardo M. de Medeiros a echilibrat o abordare profund teoretică cu studiul unor probleme concrete din cadrul arheologiei epocii bronzului și fierului din Europa Centrală. Obiectivul inițial al tezei sale a fost investigarea tezaurelor de bijuterii din epoca bronzului târziu din Franța. Însă o examinare inițială a literaturii referitoare la tezaurele din epoca bronzului târziu și din prima epocă a fierului a condus la ideea că bazele interpretării preistorice necesită o revizuire critică mai profundă.

Reflecția propusă este strâns legată de o teorie sociologică a culturii care presupune o viziune critică asupra modului în care ființele umane explică obiectele și evenimentele din lume. Conform acestei viziuni, există o schimbare revoluționară marcată între explicațiile "premoderne" (logica subiectului) și cele "moderne" (logica procesuală), iar munca lui Medeiros a fost de a înțelege ramificațiile acestei schimbări de paradigmă pentru investigația arheologică. În esență, această reflecție teoretică pune sub semnul întrebării încercările de a explica un fapt prin recurgerea la intenția subiectivă sau planul din spatele acestui fapt. În consecință, aceste perspective conduc la o relativizare a intenției subiective ca instrument de interpretare a vestigiilor arheologice.

O astfel de poziție are consecințe grave asupra teoriilor arheologice în general și, în special, asupra interpretării fenomenului de tezaurizare din epoca bronzului târziu și din prima epocă a fierului. Categoria arheologică a tezaurelor este definită în prezent ca o selecție intenționată de obiecte din motive necunoscute. Cu toate acestea, intenția subiacentă este un instrument extrem de important pentru clasificarea descoperirilor din tezaure ca fiind forme profane și/sau rituale de depunere. Astfel, o încredere excesivă în intențiile din spatele unui act contrastează în mod clar cu definiția negativă a categoriei respective.

Această lucrare arată că bijuteriile, vasele și armele constituie diferite tipuri de depuneri (a. k. a. tezaure) și că, în plus, atunci când aceste depuneri sunt privite în contextul religios al perioadei, bijuteriile și vasele au aceeași importanță ca și armele. Acest lucru este contrar viziunii mai comune care pune accentul pe războinici și pe armele lor, despre care autorul demonstrează că este o prejudecată masculină care are baze psihologice și sociologice. În cele din urmă, această carte oferă o abordare reconstructivă care clarifică semnificația culturală a tezaurelor de bijuterii.