Hospitalschiff Helgoland: Wie die Bundesregierung den USA in Vietnam ihre Solidaritt bewies"
Cererea președintelui echivala cu un șantaj: dacă germanii nu participau la misiunea americană de luptă în Vietnam cu unități armate ale Bundeswehr-ului, acesta ar fi fost obligat să transfere în Indochina o mare parte din contingentele armatei americane staționate în Germania de Vest în scopuri de apărare. Nu fără motiv, Lyndon B.
Johnson a recurs la astfel de măsuri împotriva oaspetelui său german: Cu puțin timp în urmă, ambele camere ale Congresului condiționaseră autorizarea de fonduri suplimentare pentru angajamentul militar american în expansiune de participarea aliaților europeni. Cererea de asistență din partea Washingtonului l-a pus pe cancelarul Ludwig Erhard în fața unor probleme aproape insurmontabile în 1965: o desfășurare de luptă a soldaților vest-germani era contrară legislației în vigoare; în plus, ar fi fost dificil de explicat cetățenilor germani cu mentalitate predominant pacifistă. Pentru a îndeplini totuși dorințele puternicului aliat, strategii lui Erhard au conceput un compromis: guvernul german urma să finanțeze desfășurarea unei nave-spital a Crucii Roșii pentru îngrijirea civililor invalizi de război din Vietnam.
În toamna anului 1966, echipa "Helgoland" și-a început activitatea umanitară. Acest studiu analizează empiric contextul politic și temeiul juridic al misiunii "Helgoland".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)