How to Inherit the Earth (Cum să moștenim pământul): Supunându-ne unui Mântuitor slujitor

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Cum să moștenim pământul” de Scott Bessenecker invită cititorii să îmbrățișeze o viață de umilință și sacrificiu în urmarea lui Isus, contestând conceptele creștine principale de leadership și pledând pentru slujire și blândețe. Cartea este caracterizată de un stil direct, onest, care rezonează profund cu unii cititori, în timp ce pe alții îi poate îndepărta din cauza mesajelor sale dure.

Mulți cititori apreciază natura provocatoare a cărții și accentul pus pe umilință, slujire și adevărata esență a urmării lui Isus. Stilul abordabil și perspectivele personale îi atrag pe cititori, determinându-i să reflecteze asupra motivațiilor și călătoriei lor spirituale. Cartea face apel la o schimbare radicală de mentalitate, de la egocentrism la iubire sacrificială, ceea ce o face o lectură valoroasă pentru cei care doresc să își aprofundeze credința.

Unii cititori consideră că temele cărții sunt grele și greu de digerat, indicând faptul că s-ar putea să nu fie potrivită pentru toată lumea. Accentul pus pe renunțarea la sine și pe supunere este provocator, și nu toți rezonează cu mesajele sale contraculturale. Câteva recenzii sugerează că ar putea necesita o anumită mentalitate pentru a fi apreciată pe deplin, ceea ce ar putea limita audiența acesteia.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How to Inherit the Earth: Submitting Ourselves to a Servant Savior

Conținutul cărții:

Ambiția nu este rea, ci doar face lucruri rele.

Într-o cultură care prețuiește prea des conducerea în mod necritic și nereflectiv, o credință care ne cheamă să ne luăm crucea, să ne dăm viața și să ne supunem în alt mod la ceva din afara noastră sună pur și simplu ca o idee proastă. Cu toate acestea, aceasta este credința despre care îl găsim pe Isus vorbind.

Scott Bessenecker a învățat de la noile comunități de frați, din istoria creștinismului și din gura lui Iisus că există ceva minunat de subversiv în a ne spune nu nouă înșine din când în când, ceva care ar putea chiar schimba lumea.