Hyperdocumentation

Conținutul cărții:

Termenul „hiperdocumentare” este o hiperbolă care pare să caracterizeze un paradox. Principalele discuții pe această temă aduc în discuție idei diverse precum cea a datelor, fantezia Big Data, cloud computing, inteligența artificială, prelucrarea algoritmică, fluxul de informații și succesele remarcabile ale dezinformării.

Scopul acestei cărți este de a arăta că actualul context al documentării nu este decât o altă etapă în construcția umană care se desfășoară nu de secole, ci de milenii și care, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a accelerat. Intitulat de Paul Otlet în 1934 în lucrarea sa Traite de Documentation, termenul „hiperdocumentare” se referă la conceptul de documentare care este în mod constant extins și extins în funcționalitățile și prerogativele sale.

Deși, potrivit lui Otlet, totul ar putea fi documentat în acest mod, constatăm din ce în ce mai des că viața noastră este hiperdocumentată. Hiperdocumentarea se manifestă printr-o creștere nu numai a cantității de informații prelucrate, ci și a domeniului său de aplicare, pe măsură ce informațiile sunt integrate progresiv în domenii care anterior erau slab documentate sau chiar nedocumentate.