I Am a Human: A Memoir on Grief, Identity, and Hope (Memorii despre durere, identitate și speranță)

Recenzii ale cititorilor

Memoriile lui Pierce Taylor Hibbs, „Sunt un om”, sunt o explorare profund personală a durerii, identității și speranței. Prin intermediul narațiunii sale reflexive despre pierderea tatălui său, Hibbs invită cititorii să se confrunte cu propriile experiențe de pierdere, oferind în același timp un puternic memento al credinței și al vindecării. Proza sa frumoasă și stilul său poetic evocă emoții puternice și facilitează o călătorie de introspecție, făcând din această carte o lectură emoționantă pentru oricine se luptă cu durerea.

Cartea este scrisă frumos, cu un limbaj poetic, surprinzând eficient esența durerii și a speranței. Ea încurajează cititorii să reflecteze asupra propriilor experiențe cu pierderea. Multe recenzii evidențiază vulnerabilitatea și autenticitatea autorului, făcând-o relatabilă și reconfortantă. Temele tranzitivității, limitării, perspectivei și speranței rezonează profund, oferind perspective spirituale și încurajare în momentele dificile.

Unii cititori ar putea găsi subiectul prea intens din punct de vedere emoțional sau prea crud, în special dacă se luptă în prezent cu propria lor durere. Natura profund personală a narațiunii ar putea părea intruzivă pentru unii. În plus, stilul reflexiv s-ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor, în special al celor care caută o proză mai directă.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

I Am a Human: A Memoir on Grief, Identity, and Hope

Conținutul cărții:

Pierderea unui părinte poate dezvălui multe despre cine ești Autorul creștin premiat Pierce Taylor Hibbs (autorul cărților Struck Down but Not Destroyed și Finding Hope in Hard Things) oferă o carte de memorii concisă și captivantă care relatează călătoria sa spirituală prin pierderea tatălui său la o vârstă fragedă.

Într-o narațiune care îmbină proza, arta și intimitatea, el arată patru lucruri pe care durerea l-a învățat despre a fi om: tranzitivitatea (faptul că toate lucrurile trec), limitarea (incapacitatea noastră de a controla toate lucrurile, inclusiv moartea noastră), perspectiva (locul nostru unic în lume) și speranța (dorința noastră pentru mai mult decât ceea ce vedem). Memoriile lucrează prin aceste cuvinte în legătură cu moartea tatălui său, scoțând la iveală observații spirituale profunde care servesc pentru a le reaminti cititorilor cine sunt ei.

Hibbs ia ceea ce este o experiență universală și o face tangibilă pentru cititori, fără a-i îndepărta relevanța pentru propria viață. Acestea sunt cuvinte care trebuie simțite și experimentate, nu doar citite.