Evaluare:
Cartea „I Can See in the Dark” de Karin Fossum este un roman de sine stătător care ia o turnură mai întunecată în comparație cu lucrările sale anterioare cu inspectorul Sejer. Cartea explorează viața și gândurile lui Riktor, un asistent medical cu un psihic tulburat și o natură abuzivă. Romanul este lăudat pentru profunzimea psihologică și pentru creativitatea cu care prezintă perspectiva criminalului, dar și criticat pentru ritmul său, temele întunecate și îndepărtarea de dialogul captivant care caracterizează celelalte romane ale lui Fossum.
Avantaje:⬤ Bine scris, cu personaje credibile.
⬤ Oferă o perspectivă interesantă din punctul de vedere al criminalului.
⬤ Provoacă reflecții asupra naturii umane și a moralității.
⬤ Inteligent structurat și ritmat, păstrând unii cititori implicați până la sfârșit.
⬤ Conține un final întortocheat care surprinde cititorii.
⬤ Temele întunecate și deprimante îi pot îndepărta pe unii cititori.
⬤ Dialogul este în mare parte un monolog, lipsit de replicile ingenioase întâlnite în celelalte lucrări ale lui Fossum.
⬤ Unii recenzenți au considerat că povestea nu a fost la fel de captivantă sau distractivă ca misterele ei anterioare.
⬤ Preocupări cu privire la descrierea nerealistă a sistemului de justiție din Norvegia.
⬤ Unii cititori au considerat cartea prea scurtă și lipsită de profunzime.
(pe baza a 89 recenzii ale cititorilor)
Lui Riktor nu-i place felul în care polițistul intră direct în casă fără să bată.
Nu-i place modul arogant în care își observă casa. Polițistul nu-i spune de ce se află acolo, iar Riktor nu-l întreabă.
Riktor nu are conștiința împăcată, dar aceasta este o crimă pe care cu siguranță nu a comis-o.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)