Iarna în Orașul Luminii: O căutare a sinelui în timpul pensionării

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o carte de memorii a lui Sue Harper care explorează viața după pensionare, descriind în detaliu călătoria sa personală și provocările și descoperirile cu care s-a confruntat în timpul acestei tranziții. Cartea a rezonat profund cu mulți cititori, în special cu cei care se apropie de pensionare sau sunt deja pensionați, și oferă o reflecție atentă asupra găsirii scopului și identității dincolo de munca plătită. Descrierile vii ale lui Harper despre Paris și experiențele ei ca profesoară pensionară au adăugat bogăție narațiunii sale.

Cartea este foarte ușor de citit și ușor de înțeles, oferind o relatare sinceră a pensionării. Cititorii au apreciat vulnerabilitatea autoarei și nota personală din scrierile sale. Mulți au găsit-o inspirată și plină de descrieri bogate, în special ale Parisului. Cartea servește, de asemenea, ca o resursă pentru lecturi suplimentare. Este recomandată ca un cadou atent pentru pensionari.

Unii cititori pot considera că accentul pus pe anecdotele personale este mai puțin practic, deoarece nu este un manual pentru planificarea pensionării. În plus, cei care nu sunt interesați de artă, istorie sau Paris s-ar putea să nu se conecteze atât de profund cu conținutul.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Winter in the City of Light: A search for self in retirement

Conținutul cărții:

Despre două lucruri, Sue Harper era absolut sigură. Parisul era cel mai interesant oraș din lume, iar pensionarea trebuia să fie o perioadă în care totul era posibil. Dar ea era îngrozită. De la viața tragică a unei dive franceze la povestea unei familii evreiești distruse de naziști, Harper a descoperit legături cu Parisul și cu ea însăși în timp ce se lupta cu pensionarea.

Când graba vieții de după muncă - acea perioadă în care totul părea posibil - s-a prăbușit în panica „Oh-oh, și acum? ”, Harper s-a simțit dezrădăcinată și dezangajată. Mai rău, din exterior, pensionarea ei părea perfectă. Ea și partenerul ei călătoreau, schiau în două emisfere și păreau să le aibă pe toate. Dar acasă, ea își umplea zilele cu exerciții fizice obsesive, întâlniri la cafea și ore nesfârșite de televizor fără sens.

Apoi partenerul ei a fost acceptat la un curs de artă în Paris. Harper pretindea că urma să fie ca Hemingway, să devină un fl neur și să scrie despre aventurile ei. Știa că era o minciună. Dar, încet-încet, pe măsură ce își făcea o hartă a plimbărilor prin cartierele pietruite, cimitirele orașului și sălile cu vase grecești antice din vastul muzeu Louvre, își regăsea drumul spre sine.