Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Iarna în Taos” de Mabel Dodge Luhan este o carte de memorii care surprinde viața și experiențele ei în Taos, New Mexico, la începutul și mijlocul secolului al XX-lea. Cititorii îi apreciază calitatea lirică și descrierile vii ale peisajului, făcând-o ușor de înțeles pentru cei familiarizați cu Taos. În timp ce mulți o consideră încântătoare și o lectură confortabilă, unii o percep ca fiind autoindulgentă și nu foarte captivantă. Narațiunea împletește reflecțiile personale cu o perspectivă istorică a comunității artistice din Taos.
Avantaje:⬤ Scriere vie, lirică, care creează experiențe imersive
⬤ Oferă o perspectivă profundă și personală asupra vieții din Taos
⬤ Evocă o viziune romanțată asupra comunității artistice
⬤ Potrivită pentru o lectură confortabilă, mai ales iarna
⬤ Oferă un context istoric despre artiștii din Taos.
Dezavantaje:⬤ Poate părea autoindulgentă și prea contemplativă
⬤ Unii cititori consideră că unele părți nu sunt captivante
⬤ Nu are capitole, ceea ce o face să pară o scrisoare continuă
⬤ Poate prezenta autorul într-o lumină mai puțin favorabilă pentru unii.
(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Winter in Taos
Conținutul cărții:
"Iarna în Taos" contrastează puternic cu memoriile lui Luhan, publicate în patru volume și inspirate de "Amintiri din trecut" a lui Marcel Proust. Acestea îi urmăresc viața prin trei căsnicii eșuate, numeroase aventuri și, în cele din urmă, sentimentul de "a nu fi nimeni în mine însămi", în ciuda anilor de psihanaliză și a unui stil de viață luxos pe două continente, printre cele mai importante personalități literare, artistice și intelectuale ale zilei.
"Iarna în Taos" se desfășoară după un model complet diferit, fără a fi presărat cu nume notabile și detalii ornamentate. Fără capitole care să împartă narațiunea, Luhan își descrie viața simplă din Taos, New Mexico, această "lume nouă" cum o numea ea, din anotimp în anotimp, urmând un fir care se derulează din conștiința ei ca și cum și-ar înregistra gândurile într-un jurnal. "Plăcerea mea este să fiu foarte liniștită și să simt lucrurile", scrie ea, împărtășind această plăcere cu cititorul prin descrierea bucuriilor camerelor din adobe încălzite iarna de focurile aromate de cedru, parfumate primăvara de flori și parfumate vara de fructele și legumele cultivate în casă care sunt conservate și murate.
După ce a străbătut lumea, Luhan și-a găsit în sfârșit casa în Taos.
„Iarna în Taos” celebrează legătura spirituală pe care a stabilit-o cu «pământul adânc și viu», precum și legăturile pe care le-a creat cu Tony Luhan, «muntele» ei. Acest omagiu emoționant adus unui ținut și oamenilor care au trăit din el le reamintește cititorilor că în nordul statului New Mexico, unde anotimpurile pot fi de o frumusețe aspră, te poți scălda în razele soarelui până când „nodurile din inimă sunt dezlegate”, pentru că nimic nu se compară cu soarele pentru a aplana toate dificultățile”.
Născută în 1879 într-o familie înstărită din Buffalo, Mabel Dodge Luhan și-a câștigat faima datorită prieteniilor sale cu artiști, scriitori și intelectuali americani și europeni și datorită saloanelor sale influente organizate în vila sa italiană și în apartamentele din Greenwich Village. În 1917, obosită de societate și speriată de o lume în război, ea și-a stabilit rădăcinile în îndepărtatul Taos, New Mexico, apoi a făcut cunoscută lumii frumusețea inspirațională a micului oraș, atrăgând un flux constant de oaspeți de seamă la proprietatea sa din adobe, printre care artista Georgia O'Keeffe, poetul Robinson Jeffers și scriitorii D. H.
Lawrence și Willa Cather. Luhan putea fi dificilă, complexă și deseori crudă, dar era și generoasă și solidară, stabilindu-și o reputație solidă ca mecena a artelor și ca autoare a unor autobiografii foarte citite. A murit în Taos în 1962.
