Idei religioase periculoase: Rădăcinile adânci ale credinței autocritice în iudaism, creștinism și islam

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată pentru profunzimea și perspicacitatea sa în ceea ce privește conceptele de bine și rău, oferind o explorare profundă potrivită pentru o gamă largă de cititori, inclusiv studenți și teologi. Autoarea, rabinul Dr. Rachel Mikva, este renumită pentru abilitățile sale de scriere și predare, făcând din carte un text de bază recomandat pentru cursurile sale. Mulți cititori au considerat cartea o resursă valoroasă pentru încurajarea credinței autocritice și a dialogului interconfesional.

⬤ Explorare profundă a binelui și răului
⬤ potrivită pentru studenți, teologi și cititori generali
⬤ scriere și predare excepționale din partea autoarei
⬤ încurajează credința autocritică și dialogul interconfesional.

Unii cititori pot simți că comentariile lor nu ar adăuga prea mult la recenziile pozitive existente, sugerând o lipsă de opinii diverse.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dangerous Religious Ideas: The Deep Roots of Self-Critical Faith in Judaism, Christianity, and Islam

Conținutul cărții:

Dezvăluie modul în care tradițiile religioase au transmis de mult timp instrumente pentru auto-examinare și dezbatere, deoarece toate ideile religioase - nu doar cele extremiste - pot provoca daune, dar și încorpora învățături morale importante

Adesea, în viața publică, criticăm versiunile extremiste sau fundamentaliste ale credinței. Aceste versiuni ale unei tradiții de credință, credem noi, își bat joc de învățăturile morale importante din inima lor. Dar într-o carte provocatoare, bazată pe o lectură atentă a scripturilor și tradițiilor din creștinism, islam și iudaism, cercetătoarea în domeniul religiilor Rachel Mikva corectează această presupunere ușoară: Toate ideile religioase sunt periculoase, spune ea, și astfel credința autocritică este esențială. Mikva își duce apoi argumentul un pas mai departe, arătându-ne că religiile avraamice conțin în ele însele semințele muncii necesare pentru a accepta ideile religioase periculoase și a promova credința autocritică. Conștiente de puterea lor extraordinară atât de a dăuna, cât și de a vindeca, majoritatea religiilor lumii și-au transmis poveștile sacre alături de instrumente pentru o autoexaminare pătrunzătoare. Această carte demonstrează capacitățile autocritice ale iudaismului, creștinismului și islamului prin explorarea a trei teme - Scriptura, Alegerea și Răsplata și pedeapsa - identificând puterea lor periculoasă și potențialul lor pozitiv și investigând modul în care tradițiile s-au confruntat istoric cu ele. De exemplu, în timp ce relevanța permanentă a Scripturii poate inspira o mare bunătate, autoritatea sa a fost, de asemenea, utilizată pentru a apăra sclavia, a marginaliza persoanele LGBTQ, a ignora știința și a justifica violența.

Mulți cititori presupun că înțelegerea lor a semnificației lor este absolută, uitând cum aceste texte sacre și istoria interpretării au valorizat perspective multiple și au recunoscut ritmurile continue ale schimbării. Nu este un fenomen modern să dezbatem natura adevărului, să lăsăm loc îndoielii, să prețuim umilința și să punem la îndoială capacitatea ființelor umane de a cunoaște lucruri - în special despre Dumnezeu și voința lui Dumnezeu - cu certitudine. Credința autocritică este piatra de turnesol care distinge în mod corespunzător taberele contemporane - nu identitatea religioasă sau gradul de ortodoxie, ci dorința de a se confrunta în mod substanțial cu răul potențial pe care ideile lor îl pot provoca. Înrădăcinată tradițional și angajată radical, colecția de voci religioase din această carte demonstrează cu siguranță pericolele ideilor religioase. Cu toate acestea, ea inițiază, de asemenea, un discurs complementar care aduce înțelepciunea și perspicacitatea religioasă pentru a îmbunătăți discuția publică în căutarea binelui comun.