Ierusalim

Recenzii ale cititorilor

Romanul „Ierusalim” al lui Alan Moore este o operă monumentală și experimentală care împletește istoria și mitologia orașului Northampton cu teme legate de timp, memorie și existență. Cartea prezintă o gamă largă de personaje și stiluri de povestire, demonstrând măiestria literară a lui Moore. În timp ce unii cititori îi apreciază profunzimea și complexitatea, alții o găsesc plictisitoare sau prea complexă, cu o lipsă de progresie directă a intrigii.

Cartea este o capodoperă tehnică care pune în evidență abilitățile excepționale de scriere ale lui Alan Moore și cunoștințele profunde de literatură, istorie și filosofie. Mulți cititori laudă detaliile bogate, dezvoltarea personajelor și capacitatea cărții de a provoca reflecții asupra unor teme importante. Proza este extrem de creativă, plină de imagini vii și limbaj inovator. Cititorii o descriu adesea ca fiind frumos lucrată, o întreprindere epică și o încântare pentru cei care doresc să se implice profund în text.

Cititorii raportează că lungimea și complexitatea romanului pot fi copleșitoare și plictisitoare, cu secțiuni care par excesiv de lungi și meandrice. Unii sunt de părere că abundența de detalii diminuează claritatea intrigii și a arcurilor personajelor. Câțiva respondenți notează că romanul poate să nu fie accesibil tuturor cititorilor, în special celor care nu sunt obișnuiți cu proza densă și experimentală și cu narațiunea neliniară.

(pe baza a 160 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Jerusalem

Conținutul cărții:

În jumătatea de milă pătrată de decădere și demolare care a fost capitala saxonă a Angliei, eternitatea zăbovește între proiectele rezidențiale. Încorporat în chihlimbarul murdar al narațiunii districtului, printre sfinții, regii, prostituatele și dereglații săi, se petrece un alt tip de timp uman, o simultaneitate murdară care nu face diferența între bălțile colorate cu petrol și visele fracturate ale celor care navighează prin ele. Demonii menționați ultima dată în Cartea lui Tobit din secolul al II-lea așteaptă în scările cu miros de urină, spectrele delincvente ale copiilor ghinioniști subminează un secol cu tuneluri, iar în saloanele de la etaj muncitorii cu sânge de aur reduc soarta la un turneu de snooker.

O mitologie opulentă pentru cei care nu au o oală în care să se pișe, pe străzile și paginile labirintice ale Ierusalimului umblă fantome care cântă despre bogăție și sărăcie; despre Africa, despre imnuri și despre mileniul nostru sfrijit. Aceștia discută despre engleză ca limbă vizionară de la John Bunyan la James Joyce, vorbesc despre iluzia mortalității post-Einstein și insistă asupra celei mai meschine mahalale ca oraș sfânt etern al lui Blake.

Feroce în imaginația sa și stupefiant în amploarea sa, romanul epic al lui Alan Moore, Ierusalim, este povestea lui Totul, spusă dintr-un canal dispărut.