Iisus și națiunile

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Isus și națiunile: Discipolat și misiune în Evanghelia după Matei' de Dr. Cedric Vine prezintă o nouă perspectivă teologică asupra Evangheliei după Matei, subliniind implicațiile sale societale și chemarea la misiune. Ea critică privatizarea credinței în cadrul comunității creștine și încurajează o abordare a uceniciei mai publică și orientată spre misiune, care se aplică diferitelor perspective teologice.

Cartea este bine scrisă și provoacă la reflecție, oferind un cadru teologic solid pentru înțelegerea învățăturilor lui Isus din Matei. Oferă perspective practice pentru ca bisericile locale să se angajeze în misiunea publică, prezintă cinci roluri ale uceniciei și servește ca o resursă valoroasă pentru creștinii din medii diverse. Ea pune în discuție noțiunea de credință privată și face apel la o acțiune transformatoare în cadrul comunităților.

Unii cititori pot găsi ideile prezentate provocatoare sau radicale în comparație cu interpretările convenționale ale Evangheliei. Accentul pus pe teologia politică și angajamentul societal ar putea să nu rezoneze cu cei care preferă o abordare mai tradițională sau mai personală a spiritualității.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Jesus and the Nations

Conținutul cărții:

Porunca lui Isus de a ucenici toate neamurile din Matei 28:19 a constituit un catalizator puternic pentru misiunea transculturală din ultimii două mii de ani. Dar ce înseamnă această poruncă în contextul relatării lui Matei? Cedric E.

W. Vine propune o înțelegere a uceniciei și misiunii lui Matei care se bazează pe teza audienței deschise a lui Richard Bauckham din Evangheliile pentru toți creștinii (1998) și pe propria sa teză The Audience of Matthew (2014). Vine susține, din perspectiva teologiei biblice, că aplicarea omniprezentă și consecventă de către Matei a identităților de profet, om neprihănit, elev-învățător, înțelept și cărturar, orientate către națiune, pentru urmașii lui Isus, dezvăluie o preocupare mai puțin pentru definirea granițelor comunității sau pentru promovarea creșterii bisericii și mai mult pentru lansarea unei viziuni puternice a națiunilor transformate prin acceptarea suveranității regelui înviat.

Orizontul misiologic al lui Matei se întinde mult dincolo de apărarea, așa cum sugerează unii comentatori, a unei comunități mateene din secolul I, presupusă a fi implicată într-o dispută intramurală acrimonioasă cu alte grupuri evreiești. Mai degrabă, Matei își pregătește cititorii, din secolul I și de mai târziu, printr-o teologie multifațetată și nuanțată a uceniciei, pentru participarea la o mișcare misiologică care este națională în centrul atenției sale, uluitoare în amploarea sa, escatologică în semnificația sa și deschisă în apelul său.