Iisus și poporul lui Dumnezeu: Reconfigurarea identității etnice

Titlul original:

Jesus and the People of God: Reconfiguring Ethnic Identity

Conținutul cărții:

Cum a reușit mișcarea lui Iisus - o versiune sectară mesianică a iudaismului palestinian - să-și depășească originile iudaice și, în cele din urmă, să se stabilească în Orientul roman ca experiment socio-religios multietnic pe care îl cunoaștem sub numele de creștinismul timpuriu? În această lucrare majoră, Hellerman, bazându-se pe experiența sa de istoric social, propune că un indiciu al succesului mișcării creștine se află în concepția lui Iisus despre poporul lui Dumnezeu și în modul în care a reconfigurat identitatea acestuia, de la cea de etnos la cea de familie.

Referindu-se mai întâi la critica lui Iisus cu privire la respectarea sabatului, a templului din Ierusalim și a legilor alimentare iudaice - practici esențiale pentru păstrarea identității sociale iudaice - susține că intenția lui Iisus a fost de a destabiliza ideea poporului lui Dumnezeu ca etnos localizat. În locul acesteia, el a conceput identitatea socială a poporului lui Dumnezeu ca un surogat de familie sau grup de rudenie, o entitate socială bazată nu pe o ascendență comună, ci pe un angajament comun față de programul împărăției Sale.

Astfel, Isus din Nazaret a funcționat ca un fel de antreprenor etnic, eliminând granițele iudaismului etnic și oferind o bază ideologică și un cadru simbolic pentru expansiunea mai largă a mișcării lui Isus.