Titlul original:
Jesus Versus Christianity
Conținutul cărții:
Referințele preferate la Isus sunt iubirea, pacea, răbdarea, iertarea, a face altora, a întoarce și celălalt obraz și, mai presus de toate, unitatea și supunerea. Dar aceasta este doar o parte din întregul Isus care este dezvăluit în Evanghelii.
El a suferit de la o mulțime de oameni, dar nu s-a supus niciodată nimănui. Fiecare ipocrit și fiecare Irod au primit o gură plină de mustrări și condamnări. Era incorigibil de corect și exigent.
Dacă modificați cuvintele lui Isus, îl defraudați pe Isus.
Dacă cineva crede că Iisus a venit să voteze cu privire la ofertele sale pentru viața veșnică, a ignorat ordinele executive pe care le-a adus de la Tatăl său. În fiecare cuvânt a existat o autocrație implacabilă.
Isus i-a urmărit în mod activ pe cei care făceau răul și le-a definit malevolența în mod deschis. El nu purta literele „PC” pe tunica sa. A fost un predicator „unidirecțional” - ori cu el, ori împotriva lui.
Singura unitate pe care o susținea era față de sine și față de Tatăl său, față de nimeni altcineva. „Fie ca toți să fie una” nu se traducea prin coexistență. Cuvintele sale acuzatoare „Vai de voi, șerpi și vipere” nu sună a unificare fructuoasă.
Dar mitul spune că Iisus este copilul de Crăciun și omul înviat de Paște care garantează nemurirea cu puține cerințe. Astăzi, nu Isus conduce creștinismul, ci cultura și vandalismul ei asupra moralității conduc creștinismul.
Iisus este folosit pentru acoperire și sentimente bune, astfel încât să putem spune cu toții că suntem „oameni ai credinței”, în timp ce zi de zi cei nenăscuți în pântece continuă să dispară, iar calomniile și minciunile giganților media decid adevărul.
