Iisus vs. Cezar: Pentru oamenii sătui să slujească Dumnezeului greșit

Recenzii ale cititorilor

Cartea critică evoluția istorică și teologică a învățăturilor lui Iisus, susținând că deciziile bisericii primare au cooptat mesajele lui Iisus pentru putere politică. Ea evidențiază separarea dintre învățăturile radicale ale lui Iisus și cultul instituționalizat de către biserică, făcând apel la o reevaluare a modului în care adepții se angajează cu adevăratele mesaje ale lui Iisus.

Cartea este bine scrisă, captivantă și provoacă la reflecție, oferind o perspectivă profundă asupra învățăturilor lui Iisus în comparație cu doctrinele bisericii. Este accesibilă și relevantă, în special în perioadele de convulsii sociale, și încurajează gândirea critică cu privire la conceptele teologice stabilite.

Unii cititori consideră excesivă repetiția pe parcursul cărții, iar autorul este criticat pentru promovarea naivă a anumitor mișcări liberale contemporane, fără o perspectivă critică. În plus, există oportunități ratate pentru un angajament mai profund față de teologia feministă și interpretările alternative ale punctelor de vedere istorico-critice.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Jesus vs. Caesar: For People Tired of Serving the Wrong God

Conținutul cărții:

Atunci când observăm o tensiune între Iisus și Cezar, recunoaștem că o tensiune fundamentală rămâne în inima creștinismului. Tensiunea nu este între religie și ateism sau secularism.

Nu este nici între religia organizată și spiritualitatea personală sau între creștinism și alte religii. Tensiunea este localizată în inima creștinismului însuși, deoarece este un conflict radical între credința care este dătătoare de viață pentru toți și credința care este dăunătoare și distructivă pentru oameni și pentru pământ. Această tensiune între formele de religie dătătoare de viață și cele maligne este, de asemenea, adânc înrădăcinată în tradițiile iudaice.

Profeții evrei erau foarte îngrijorați de formele de religie stabilite care par a fi respectabile, dar care duc la opresiune. Profetul Isaia aude vocea lui Dumnezeu pronunțând judecata asupra religiei maligne: „Îți servești propriul interes în ziua postului tău și îi asuprești pe toți lucrătorii tăi” (Isaia 58:3). Religia dătătoare de viață, în schimb, slăbește „legăturile nedreptății” (Isaia 58:6).

Această carte servește drept un rechizitoriu la adresa pieții imperiului și a tendinței sale de dominație politică, economică, culturală și religioasă. Unele forme de credință creștină (Iisus) versus alte forme de credință creștină (Cezar). În cine și ce vom avea încredere și ce vom servi?

Isus întruchipează și expune această tensiune în moduri care transformă imaginile distructive ale lui Dumnezeu, generează reziliență politică și economică și modelează solidaritatea cu alții care sunt radical diferiți, inclusiv alte religii. Această tensiune dintre religia dătătoare de viață și cea malignă este o oportunitate esențială pentru cei care caută să îl urmeze pe Isus în locul "Cezarului".