Imaginația tragică: Agenda literară

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 10 voturi.

Titlul original:

The Tragic Imagination: The Literary Agenda

Conținutul cărții:

Agenda literară este o serie de scurte monografii polemice despre importanța literaturii și a lecturii în lumea largă și despre starea educației literare în școli și universități. Categoria de literatură a fost întotdeauna controversată. Ceea ce este clar, însă, este cât de des este respinsă sau nerecunoscută ca un mod de gândire sau o arenă pentru gândire. Aceasta este contestată cu scepticism din interior, de exemplu, de pretențiile uneori rivale ale istoriei culturale, explicației contextualizate sau studiilor media. Ea este zguduită din exterior de presiuni și mai mari: de exigența economică și de atitudinile sociale severe care pot decurge din aceasta; de schimbările tehnologice care pot face ca formele tradiționale de comunicare umană serioasă să pară doar învechite. Tocmai din aceste motive, acesta este momentul potrivit pentru reînnoire, pentru a începe o activitate revigorată în ceea ce privește semnificația și valoarea lecturii literare.

Acest volum scurt, dar provocator, pune întrebarea: Ce ne face tragedia să cunoaștem? Accentul este pus pe tragedie ca mod de reprezentare a experienței suferinței, durerii sau pierderii radicale, un mod de narațiune prin care ajungem să cunoaștem anumite lucruri despre noi înșine și despre lumea noastră - despre fragilitatea ei și a noastră. Printr-un amestec de discuții istorice și lectură atentă a unui număr de texte dramatice - de la Sofocle la Sarah Kane - cartea abordează o gamă largă de dezbateri: cum este definită tragedia, dacă există tragedie absolută, diverse încercări moderne de a reelabora moștenirea clasică și relația dintre comedie și tragedie. Există, de asemenea, o nouă discuție cu privire la faptul dacă discursul religios - în special creștin - este potrivnic tragicului și la tensiunea necesară dintre narațiunea tragică și anumite tipuri de retorică politică, precum și religioasă. Rowan Williams susține că drama tragică articulează atât eșecul și fragilitatea, cât și, afirmând.

Posibilitatea de a relata povestea unei pierderi traumatice, refuză să se mulțumească cu pasivitatea, resemnarea sau disperarea. În acest sens, ea prezintă încă urmele rădăcinilor sale rituale și religioase. Iar prin contestarea modelelor bidimensionale ale societății, puterii, umanității și cunoașterii umane, ea rămâne o parte intrinsecă a oricărei culturi pe deplin umaniste.