Imagine și cuvânt în teologia lui John Calvin

Titlul original:

Image and Word in the Theology of John Calvin

Conținutul cărții:

În noul său studiu inovator despre reformatorul elvețian, Randall C. Zachman dezvăluie și analizează înțelegerea lui Ioan Calvin cu privire la imagine și cuvânt atât în mod cuprinzător, cât și cronologic, cu atenție la modul în care fiecare temă se dezvoltă în teologia lui Calvin.

Majoritatea cercetătorilor susțin că John Calvin (1509-1564) a insistat asupra invizibilității esențiale a lui Dumnezeu pentru a nega faptul că Dumnezeu ar putea fi reprezentat în orice fel de imagine vizibilă. Această afirmație a constituit unul dintre argumentele sale fundamentale împotriva afișării de imagini create de om în cult. Dată fiind transcendența lui Dumnezeu, Calvin a respins încercarea umană de a crea semne și simboluri ale prezenței lui Dumnezeu pe pământ, în special statuile, imaginile și picturile prezente în bisericile romano-catolice.

Zachman susține, în schimb, că deși Calvin respinge utilizarea a ceea ce el numește "imagini moarte" în cult, el face acest lucru pentru a ne concentra atenția asupra "imaginilor vii ale lui Dumnezeu" în care Dumnezeul invizibil devine oarecum vizibil. Calvin insistă asupra faptului că aceste imagini nu pot fi contemplate în mod corect fără ca Cuvântul lui Dumnezeu să le clarifice semnificația; suntem conduși la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu numai atunci când ținem împreună imaginile vii ale lui Dumnezeu pe care le vedem cu Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl auzim. Această combinație între a vedea și a auzi este prezentă în întreaga teologie a lui Calvin, de la înțelegerea auto-revelării lui Dumnezeu Creatorul până la dezvoltarea automanifestării lui Dumnezeu Răscumpărătorul în Isus Hristos. Potrivit lui Zachman, Calvin menține aceeași legătură între a vedea și a auzi în relațiile noastre cu alte ființe umane: trebuie să ținem întotdeauna împreună ceea ce vedem în gesturile și acțiunile celorlalți cu ceea ce auzim în cuvintele lor, astfel încât gândurile ascunse ale inimilor lor să ni se poată manifesta.

Argumentul nuanțat al lui Zachman conform căruia Calvin menține imaginea și cuvântul, manifestarea și proclamarea, într-o relație inseparabilă este relevant pentru toate temele majore ale teologiei lui Calvin. Aceasta constituie o contribuție extrem de semnificativă și surprinzătoare la cunoștințele noastre despre Reformă și o invitație la continuarea studiului esteticii teologice.