Imitație de crab

Recenzii ale cititorilor

Colecția „Imitation Crab” a lui Katie Vagnino este lăudată pentru accesibilitatea sa atât pentru cititorii începători, cât și pentru cei experimentați. Poemele demonstrează o stăpânire a diferitelor forme, evocă o gamă largă de emoții și oferă reflecții pătrunzătoare asupra vieții. Mulți cititori apreciază îmbinarea formelor poetice clasice cu teme contemporane, umor și spirit. În general, cartea este considerată încântătoare și emoționantă, încurajând o perspectivă mai largă asupra călătoriei vieții.

⬤ Accesibilă novicilor și bogată în conținut pentru cunoscători
⬤ prezintă o varietate de forme poetice
⬤ evocă emoții și percepții profunde
⬤ combină umorul cu teme emoționante
⬤ punctele forte includ câteva poezii remarcabile
⬤ interpretare excelentă din partea autorului.

Unele poezii sunt percepute ca având nevoie de mai multă profunzime; câteva lucrări specifice s-au simțit neterminate pentru anumiți cititori.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Imitation Crab

Conținutul cărții:

Imitation Crab examinează granița tot mai neclară dintre autentic și fals în secolul XXI, în care emisiunile de reality TV sunt scenarizate, iar memoriile se dovedesc uneori a fi complet inventate. Această confuzie se extinde dincolo de cultura pop în viața noastră de zi cu zi, unde a devenit din ce în ce mai dificil să distingem performanța de experiența autentică. Adevărul este un concept alunecos; după cum sugerează poemul din titlu, "adevărul este ceea ce facem/ din mizeria pe care o moștenim" și poate fi la fel de fals ca banii de Monopoly sau o replică ieftină din magazinul de cadouri al unui muzeu.

În acest debut plin de virtuozitate, Vagnino creează cu abilitate poezii într-o varietate de forme tradiționale, dar le dă o notă contemporană prin utilizarea limbajului idiomatic și a umorului ironic. De exemplu, "Junk Mail Ghazal" este un ghazal (o formă persană) compus din linii de subiect ale e-mailurilor spam. Din punct de vedere tematic, cartea acordă o atenție deosebită rolurilor pe care le joacă femeile și modului în care construcțiile societale de gen pot fi dăunătoare. Vagnino se concentrează pe consecințele cu care se confruntă femeile atunci când transgresează identitățile și etichetele care le-au fost prescrise (de exemplu, mamă, soție, fiică). Aceste transgresiuni includ dorința sexuală, îmbătrânirea ("Women at Forty" este un răspuns ironic la "Men at Forty" a lui Donald Justice) și ambivalența față de căsătorie și maternitate.

Pentru un poet investit în interogări ingenioase ale artificiului, Vagnino surprinde cu observații despre dragoste și pierdere care sunt tandre, sincere și amuzante. "How to Explain Death to Your Daughter" imaginează modul în care un părinte ar putea explica inexplicabilul unui copil, spunându-i că "moartea este necesară, la fel de naturală/ ca zahărul care se dizolvă într-un pahar de limonadă/ lăsându-i esența să persiste". Poemul a fost prezentat pe mijloacele de transport în comun din Orașele Gemene ca una dintre selecțiile câștigătoare ale concursului Impressions din Saint Paul Almanac în 2017. În "Vera vs. the Butterflies", văduva lui Vladimir Nabokov, Vera, se luptă după moartea acestuia să decidă ce să facă cu fluturii pe care i-au colecționat împreună. În cele din urmă, ea decide să-i omoare, din milă, pentru ca aceștia să se poată reîntâlni cu soțul ei, despre care crede că va fi încântat "de fluturarea bruscă/ a companiei".

Fluturii sunt doar una dintre multele creaturi mici înnobilate în versurile lui Vagnino - ursitoare, nevăstuici, licurici și nenumărate alte insecte și păsări populează aceste poeme. Vagnino a crescut în Missouri, a urmat școala pe Coasta de Est, iar acum locuiește în Minnesota, iar toate cele trei regiuni sunt aduse la viață cu multă culoare în Imitation Crab, care îl poartă pe cititor de la spectacolul de ciudați de la Coney Island, la mlaștinile din Oxford, Mississippi, până la subarboretele din Northwoods. Vagnino nu se teme să devină puțin ciudat; în unele dintre aceste poezii, banalitatea se transformă brusc în absurditate, iar stranietatea izbucnește pe neașteptate, ca în tărâmul viselor. Visele sunt pasajul dintre real și suprareal, pe care ea îl explorează în poeme precum "Your Dreams Explained", în care zborul este "un semn al trădării unui iubit/ ești grav, abandonat".

Visele și arta imită viața și, de asemenea, Imitation Crab analizează modul în care poveștile pe care le spunem despre noi înșine există adesea undeva între adevăr și ficțiune. În refrenul din "Imitation Crab", Vagnino se gândește la inutilitatea de a învăța să "identifici un fals", iar în cupletul final pare să sugereze că este un efort inutil: "Cu exercițiu poți deosebi realul de fals/ dar dacă nu ești tu crabul, ce mai contează? " Cu toate acestea, până la sfârșitul cărții, este clar că face o diferență enormă - pentru crab și pentru restul dintre noi care ne străduim să trăim cât mai autentic posibil.