Imnul de luptă al Republicii: A Biography of the Song That Marches on (O biografie a cântecului care continuă)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Imnul de luptă al Republicii” de Soskis și Stauffer oferă o explorare cuprinzătoare și captivantă a originilor cântecului, a transformării sale în timpul Războiului Civil și a moștenirii sale durabile în cultura americană. Cu o narațiune detaliată care urmărește semnificația sa istorică, autorii prezintă o examinare care îndeamnă la reflecție a modului în care imnul a fost utilizat în diferite mișcări și evenimente din istoria Americii.

⬤ Narațiune captivantă
⬤ cercetare cuprinzătoare
⬤ perspective asupra contextului istoric
⬤ portrete interesante ale persoanelor legate de cântec
⬤ examinare atentă a unor teme precum libertatea și libertatea
⬤ acoperă o gamă largă de evenimente și utilizări istorice.

⬤ Subiectul, oarecum de nișă, poate să nu fie pe placul tuturor cititorilor
⬤ narațiunea poate deveni uneori densă și anevoioasă
⬤ prejudecată percepută împotriva utilizărilor conservatoare ale imnului
⬤ unii au găsit capitolul de încheiere slab.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Battle Hymn of the Republic: A Biography of the Song That Marches on

Conținutul cărții:

A fost cântat la înmormântarea lui Ronald Reagan și a fost adoptat cu versuri noi de către radicalii laburiști. John Updike l-a citat în titlul unuia dintre romanele sale, iar George W. Bush l-a interpretat la slujba de comemorare a victimelor de la 11 septembrie 2001, în Catedrala Națională. Poate că niciun alt cântec nu a ocupat un loc atât de profund semnificativ - și contradictoriu - în istoria și memoria culturală a Americii precum "Imnul de luptă al Republicii".

În acest studiu cuprinzător, John Stauffer și Benjamin Soskis arată cum această melodie din Războiul Civil a devenit un imn pentru fiecare cauză radical diferită. Cântecul își are originea în revizionismul antebelic, cu melodia favorită a întâlnirii de tabără, "Say Brothers, Will You Meet Us". Soldații Uniunii din Războiul Civil l-au transformat apoi în "John Brown's Body". Julia Ward Howe, inconfortabilă cu violența și militantismul lui Brown, a scris cuvintele pe care le cunoaștem astăzi. Folosind imagini apocaliptice și milenare intense, ea a captat entuziasmul popular al vremii, sentimentul unei bătălii culminante între bine și rău; cu toate acestea, ea nu a făcut nicio referire la un moment sau la un loc anume, permițând ca piesa să fie exportată sau adaptată la noi conflicte, inclusiv Reconstrucția, reconcilierea secțiunilor, imperialismul, reforma progresistă, radicalismul sindical, mișcările pentru drepturile civile și conservatorismul social. Cu toate acestea, amintirea rolului inițial al cântecului în sângerosul și divizibilul Război Civil a zădărnicit o încercare de a-l transforma în imn național. Fiicele Confederației au organizat un concurs pentru versuri noi, dar au recunoscut că niciunul dintre cântece nu s-a ridicat la înălțimea puterii originalului.

"Imnul de luptă" a ajutat mult timp la exprimarea a ceea ce vrem să spunem atunci când vorbim despre sacrificiu, despre importanța de a lupta - în bătălii reale și alegorice - pentru valorile pe care le reprezintă America. El evocă și confirmă unele dintre cele mai profunde concepții ale identității și scopului nostru național. Și totuși, după cum remarcă Stauffer și Soskis, popularitatea cântecului nu l-a eliberat de tensiunile prezente la nașterea sa - tensiuni între unitate și discordie și între gloria și pericolele entuziasmului justificat. În orice caz, aceste tensiuni au devenit mai profunde. Urmărind acest fir prin tapițeria istoriei americane, Imnul de luptă al Republicii luminează fracturile și contradicțiile care stau la baza poveștii națiunii noastre.