Împăratul nu are haine: Predarea despre rasă și rasism oamenilor care nu vor să știe

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Tema Okun oferă o perspectivă asupra privilegiului albilor și a impactului colonialismului asupra populațiilor indigene, oferind abordări realiste pentru abordarea rasismului. Deși este lăudată pentru valoarea sa educativă, în special în discuțiile despre rasă și justiție socială, unii cititori o consideră nefolositoare sau nu sunt de acord cu premisele sale.

Oferă exemple concrete de privilegii ale albilor, abordează inechitățile sistemice, oferă soluții realiste la problemele rasiale, foarte recomandată pentru educatori și cei interesați de justiția socială.

Opinii mixte cu privire la conținutul său, unii considerând că este o pierdere de timp și de bani, iar alții considerând că ar putea fi luată de la bibliotecă în loc să fie cumpărată.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Emperor Has No Clothes: Teaching about Race and Racism to People Who Don't Want to Know

Conținutul cărții:

Jeffrey S. Brooks, University of Missouri-Columbia, Denise E.

Armstrong, Brock University; Ira Bogotch, Florida Atlantic University; Sandra Harris, Lamar University; Whitney H. Sherman, Virginia Commonwealth University; George Theoharis, Syracuse University The Emperor Has No Clothes: Teaching About Race and Racism to People Who Don't Want to Know oferă fundament teoretic și abordări practice pentru liderii și profesorii interesați să abordeze eficient rasismul și alte construcții opresive. Cartea se bazează atât pe vasta experiență a autorului de a preda despre rasă și rasism la clasă și în cadrul comunității, cât și pe teoria și practica unei game largi de educatori, activiști și cercetători dedicați justiției sociale.

Primul capitol analizează consecințele toxice ale insistenței culturii noastre occidentale asupra profitului, gândirii binare și individualismului pentru a stabili cadrul teoretic pentru predarea despre rasă și rasism. Capitolul al doilea investighează rezistența privilegiată, oferind o istorie psiho/socială a negării, în special ca produs al culturii rasiste.

Capitolul trei trece în revistă cercetările privind construcția și reconstrucția culturii dominante, atât din punct de vedere istoric, cât și în prezent, pentru a stabili abordări strategice solide pe care educatorii, profesorii, facilitatorii și activiștii le pot adopta pe măsură ce lucrăm împreună pentru a trece de la o cultură a profitului și a fricii la una a speranței și a iubirii comune. Capitolul patru prezintă etapele unui proces care sprijină predarea despre cultura rasistă, a supremației albilor, explicând modul în care elevii pot fi conduși printr-un proces iterativ de construire a relațiilor, analiză, planificare, acțiune și reflecție.

Ultimul capitol împrumută de la scriitoarea strălucită, curajoasă și incisivă Dorothy Allison pentru a discuta despre lucrurile pe care autoarea le știe cu siguranță despre cum să îi învățăm pe oameni să vadă ceea ce am fost condiționați să ne temem să nu cunoaștem. Capitolul se încheie cu modul de încurajare și susținere a acțiunii colective și colaborative ca obiectiv esențial al procesului.