Imperii de noroi - Războaie și lorzi ai războiului în Afganistan

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză detaliată a domnilor războiului afgan, în special a lui Dostum și Khan, cu accent pe adaptările acestora după 2001. Este bine documentată, dar poate fi dificilă pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectul.

⬤ Material util pentru înțelegerea domnilor războinici din Afganistan
⬤ bine documentat cu fapte concrete și teorii unice
⬤ bun pentru înțelegerea aprofundată a complexităților
⬤ preț rezonabil.

⬤ Greu de citit pentru cei care nu au cunoștințe prealabile despre Afganistan
⬤ considerat plictisitor pe alocuri
⬤ nu este o lectură ușoară.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Empires of Mud - Wars and Warlords in Afghanistan

Conținutul cărții:

Lorzii războiului sunt lideri militari carismatici care exploatează autoritățile centrale slabe pentru a obține controlul asupra zonelor subnaționale.

În pofida reputației lor proaste, domnii războiului au participat adesea la formarea statului. În Empires of Mud, Giustozzi analizează dinamica domniei războiului în Afganistan în contextul acestor dezbateri.

El abordează această sarcină complexă analizând mai întâi aspecte ale mediului afgan care ar fi putut favoriza fragmentarea autorității centrale și apariția domnilor războinici, iar apoi explică apariția domniei războiului în anii 1980 și ulterior. El explică fenomenul din anii 1980 până în prezent, luând în considerare cei mai importanți doi sefi ai războiului din Afganistan, Ismail Khan și Abdul Rashid Dostum, și sistemele lor politice, economice și militare de conducere. În ciuda intervenției forțelor aliate în 2001, ambii lideri continuă să dețină o putere considerabilă.

Autorul discută, de asemenea, despre Ahmad Shah Massoud, al cărui „sistem” a încorporat elemente de guvernare nu foarte diferite de cele ale domnilor războinici. Giustozzi scoate la iveală teme comune în apariția domniei războiului, în special rolul liderilor militari locali și dobândirea treptată de către aceștia a „conștiinței de clasă”, care, în timp, evoluează către o structură mai sofisticată, asemănătoare statului sau partidului politic.