Imperii de noroi: Războaie și lorzi ai războiului în Afganistan

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare detaliată a războinicilor afgani și a rolului lor în construirea statului, însă este criticată pentru că este dificil de citit și pentru că nu oferă o perspectivă clară. În timp ce unii recenzenți îi apreciază profunzimea cercetării și valoarea pentru cercetătorii serioși, alții o consideră copleșitoare și prost organizată.

Cartea oferă o istorie amplă și completă a domnilor războinici din Afganistan, oferă perspective valoroase din cercetarea academică și este considerată o lectură necesară pentru cei care doresc să înțeleagă fenomenul domnilor războinici. Cartea conține capitole bine scrise la început și definiții clare ale conceptelor-cheie.

Cartea este dificil de citit, cu o structură complexă care sare între diferite perioade de timp. Poate fi copleșitoare din cauza volumului mare de nume și date și îi lipsește profunzimea de analiză la care se așteaptă unii cititori. Unele recenzii o descriu ca fiind prost scrisă și dispersată, ceea ce duce la o lipsă de conținut perspicace.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Empires of Mud: Wars and Warlords in Afghanistan

Conținutul cărții:

Lorzii războiului, și anume liderii militari carismatici care exploatează slăbiciunea autorităților centrale pentru a prelua controlul și a conduce în mod autonom o zonă subnațională, au câștigat multă notorietate în ultimii ani din cauza exceselor din războaiele civile din Liberia, Somalia și Afganistan.

Dar, în ciuda reputației lor proaste, domnii războiului au participat adesea la formarea statului. În Empires of Mud, Giustozzi analizează dinamica domniei războiului în Afganistan în contextul acestor dezbateri.

El abordează această sarcină complexă analizând mai întâi aspectele mediului afgan care ar fi putut favoriza fragmentarea autorității centrale și apariția domnilor războinici, apoi explică apariția domniei războinice în anii 1980 și, ulterior, partea leului din această carte constă într-o analiză aprofundată a sistemelor de guvernare - politice, economic, militar - care s-au dezvoltat sub conducerea a doi dintre cei mai importanți lideri ai războiului din Afganistan, Ismail Khan și Abdul Rashid Dostum, ambii deținând încă o putere considerabilă chiar și după intervenția forțelor aliate în Afganistan în 2001. Cele două sisteme sunt comparate, evidențiindu-se convergențele și divergențele, pentru a explica modul în care domnii războiului administrează zonele pe care le controlează în cadrul așa-numitelor "state eșuate", punând astfel în discuție o mare parte din înțelepciunea primită în cercurile academice și politice cu privire la domnia războiului. Autorul discută, de asemenea, despre Ahmad Shah Massoud, al cărui "sistem" a încorporat elemente de guvernare nu foarte diferite de cele ale domnilor războinici.

Giustozzi concluzionează că, deși liderii carismatici joacă un rol-cheie în conturarea caracteristicilor specifice ale fiecărui sistem politic al domnilor războiului, există unele elemente comune care stau la baza apariției domniei războiului. În special, rolul liderilor militari locali și dobândirea treptată de către aceștia a unei forme de "conștiință de clasă" par a fi procese-cheie care permit formarea polităților de tip warlord, în timp ce acestea din urmă au demonstrat în mod repetat capacitatea de a evolua în timp către structuri mai sofisticate, de tip stat sau partid politic.