Împotriva constituționalismului

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 12 voturi.

Titlul original:

Against Constitutionalism

Conținutul cărții:

O carte New Statesman a anului

O analiză critică a transformării constituționalismului dintr-o teorie din ce în ce mai irelevantă a guvernării limitate în cea mai influentă filosofie de guvernare din lumea de astăzi.

Constituționalismul este universal lăudat deoarece nu a fost niciodată definit cu precizie. Martin Loughlin susține că acesta nu este un amalgam vag de aspirații liberale, ci o filosofie de guvernare specifică și profund controversată. Idee iluministă care, în secolul al XIX-lea, a devenit contribuția unică a Americii la filozofia guvernării, constituționalismul a fost considerat un anacronism până la mijlocul secolului al XX-lea. Susținând separarea puterilor și o guvernare limitată, constituționalismul a fost în mod singular neadaptat la provocările politice ale vremii. De atunci însă, constituționalismul a suferit o transformare remarcabilă, conferind Constituției un rol fără precedent în societate. Tratată odinioară ca un instrument practic de reglementare a guvernării, Constituția a fost ridicată la statutul de religie civilă, o reprezentare simbolică a unității colective.

Împotriva constituționalismului explică de ce s-a întâmplat acest lucru și consecințele sale de mare amploare. Conduși de o "revoluție a drepturilor" care supune acțiunea guvernamentală unei revizuiri cuprinzătoare prin intermediul unor principii abstracte, judecătorii dobândesc puteri mult sporite ca oracole ale "constituției invizibile" a regimului. Constituționalismul este remodelat ca o teorie care susține că autoritatea guvernamentală nu se bazează pe voința colectivă, ci pe aderarea la standarde abstracte ale "rațiunii publice". Iar în întreaga lume, practicile variabile ale guvernării constituționale au fost remodelate de preceptele sale.

Constituționalismul, susține Loughlin, propagă acum credința larg răspândită că progresul social nu este avansat prin politică, majorități electorale și acțiune legislativă, ci prin interpretare judiciară inovatoare. Ascensiunea constituționalismului, în general confundat cu democrația constituțională, contribuie de fapt la degradarea acesteia.