Imprecația ca discurs divin: Teoria actelor de vorbire, paternitatea dublă și interpretarea teologică

Titlul original:

Imprecation as Divine Discourse: Speech Act Theory, Dual Authorship, and Theological Interpretation

Conținutul cărții:

Cititorii creștini ai Bibliei ebraice se confruntă adesea cu o tensiune tulburătoare. Pe de o parte, ei sunt convinși că acest text antic este relevant astăzi, dar, pe de altă parte, rămân perplecși cu privire la modul în care se poate întâmpla acest lucru, în special atunci când unele părți ale textului par să condoneze violența.

Volumul lui Barker încearcă să abordeze această tensiune în două părți: (1) prin apărarea unei anumite forme de interpretare teologică și (2) prin aplicarea acestei metode interpretative la psalmii imprecativi. Barker sugerează că scopul interpretării teologice este de a descoperi vocea lui Dumnezeu în text. Deși recunoaște că acest obiectiv ar putea încuraja o metodologie subiectivă, Barker oferă o hermeneutică care localizează clar vocea lui Dumnezeu în textul Scripturii.

Utilizând resursele teoriei actelor de vorbire, Barker observă că textele transmit semnificații la mai multe niveluri literare și că însușirea de către Dumnezeu a actelor de vorbire la aceste niveluri nu este neapărat uniformă pentru fiecare gen. El discută, de asemenea, modul în care canonul creștin modifică contextul acestor acte de vorbire antice, atât remodelând, cât și permițând continuarea funcției lor ca discurs divin.

Pentru a demonstra utilitatea acestei hermeneutici, Barker oferă interpretări teologice ale Psalmilor 69 și 137. El demonstrează modul în care împlinirea hristologică și îndemnul de a-și ierta dușmanii sunt determinante pentru o interpretare teologică a acestor psalmi tulburători, concluzionând că ei continuă să formeze o parte esențială a vocii lui Dumnezeu care nu trebuie ignorată.