In Defense of Charisma
Martin Luther King Jr. are carismă - la fel și Adolf Hitler.
La fel și Brad Pitt, Maica Tereza și mulți profesori de liceu. Carisma marchează sau maschează puterea; legitimează, dar atrage și suspiciuni. Sociologii consideră adesea carisma drept o sursă de autoritate irațională, instabilă, înlocuită de legitimitatea rațională, birocratică a modernității.
Cu toate acestea, carisma dăinuie în lumea modernă; poate că este revigorată în postmodernitate, după cum atestă notorietatea celebrităților, a politicienilor și a guru-lor New Age. Este carisma un instrument al opresiunii sau poate contribui la lupta împotriva opresiunii? Reexaminarea conceptului de carismă ne poate învăța ceva util despre mișcările contemporane pentru justiție socială? În apărarea carismei dezvoltă o analiză a carismei morale care împletește perspective din politică, etică și religie cu reflecții asupra culturii contemporane.
Vincent W. Lloyd face distincția între carisma autoritară, care promovează interesele celor puternici, naturalizând rasismul, patriarhatul și elitismul, și carisma democratică, care îi îndeamnă pe observatori să pună noi întrebări și să descopere noi posibilități. În cel mai bun caz, carisma poate pune la încercare modul în care ne vedem pe noi înșine și lumea noastră, stimulându-ne să luptăm pentru dreptate.
Explorându-l pe Moise biblic alături de interpretarea lui Charlton Heston în Cele zece porunci, imaginea lui Martin Luther King Jr. alături de tweet-urile mișcării Black Lives Matter și romanele lui Harper Lee și Sherman Alexie juxtapuse cu scrierile lui Emmanuel Levinas, În apărarea carismei îi provoacă pe cititori să se îndepărteze de carisma orbitoare a celebrităților și să se îndrepte către carisma morală mai umilă a vecinului, colegului sau rudei.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)