Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă un amestec de interpretări ale învățăturilor lui Gurdjieff, având o receptare mixtă din partea cititorilor. În timp ce unii îi apreciază intuițiile și relevanța, mulți o critică pentru că este prost scrisă, repetitivă și lipsită de profunzimea lucrărilor originale. Atribuirea înșelătoare a paternității a stârnit, de asemenea, nemulțumiri în rândul celor familiarizați cu învățăturile lui Gurdjieff.
Avantaje:Unii cititori au considerat cartea ca fiind o introducere utilă și schimbătoare în învățăturile lui Gurdjieff, cu o interpretare atentă care rezonează cu căutătorii moderni. Mulți i-au apreciat relevanța și potențialul de auto-reflecție profundă, mai mulți subliniind capacitatea sa de a provoca gândirea cititorilor.
Dezavantaje:Multe recenzii subliniază faptul că cartea este prost scrisă, repetitivă și, în principal, o reluare a lucrărilor anterioare ale lui Ouspensky. Există o nemulțumire semnificativă cu privire la paternitatea cărții, mai mulți cititori simțindu-se induși în eroare de afirmația de pe copertă conform căreia Gurdjieff a scris-o. Absența îndrumărilor practice și prezentarea de idei cu puțină profunzime au dezamăgit, de asemenea, numeroși cititori.
(pe baza a 54 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
In Search of Being: The Fourth Way to Consciousness
Conținutul cărții:
Cu peste o sută de ani în urmă, în Rusia, G. I.
Gurdjieff a introdus o învățătură spirituală a evoluției conștiente - o modalitate de gnoză sau „cunoaștere a ființei” transmisă din antichitatea îndepărtată. Primele discuții ale lui Gurdjieff în Europa au fost publicate sub forma unor fragmente cronologice păstrate de apropiații săi P. D.
Ouspensky și Jeanne de Salzmann. Acum, aceste învățături sunt prezentate ca un întreg cuprinzător, acoperind o varietate de subiecte, inclusiv stările de conștiință, metodele de studiu personal, munca spirituală în grup, legile cosmosului și simbolul universal cunoscut sub numele de Eneagramă.
Gurdjieff respecta practicile religioase tradiționale, pe care le considera ca fiind împărțite în trei categorii generale sau „căi”: Calea Fakirului, legată de stăpânirea corpului fizic; Calea Călugărului, bazată pe credință și sentimente; și Calea Yoghinului, care se concentra pe dezvoltarea minții. El și-a prezentat învățătura ca o „a patra cale” care integrează aceste trei aspecte într-o singură cale de autocunoaștere.
Principiile sunt prezentate ca un mod de a cunoaște și de a experimenta un nivel trezit al ființei, care trebuie verificat de unul singur.
