În căutarea poftei pure: un memoriu

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii a lui Lise Weil, „In Search of Pure Lust”, oferă o explorare profund personală și pasională a experiențelor sale în cadrul mișcărilor feministe și lesbiene radicale din anii 1970 și 1980. Cartea îmbină narațiunea personală cu istoria culturală, examinând teme precum dragostea, dorința, divizarea și complexitatea politicii identitare. Criticii o laudă pe Weil pentru stilul său onest de a scrie și pentru profunzimea emoțională a reflecțiilor sale asupra relațiilor și mișcării feministe. Memoriile rezonează cu mulți cititori, în special cu cei interesați de istoria feministă și de identitatea lesbiană.

⬤ Scriere sinceră și cu rezonanță emoțională care surprinde complexitatea relațiilor și a politicii identitare.
⬤ Povestiri captivante care împletesc experiența personală cu narațiuni culturale mai largi ale mișcării feministe.
⬤ Primire pozitivă în rândul cititorilor pentru reflecțiile sale pătrunzătoare asupra iubirii, dorinței și transformării.
⬤ Memoriile sunt descrise ca fiind o „carte de răsfoit pagini” și cu un mare impact, oferind un sentiment de bucurie și conexiune la istoria feministă.

⬤ Unii cititori pot considera că accentul pus de Weil pe feminismul lesbian este specific și mai puțin relaționabil dacă nu împărtășesc același trecut.
⬤ O temă a diviziunii în cadrul politicii identitare îi poate lăsa pe unii cu un sentiment de neliniște în ceea ce privește incluziunea mișcării.
⬤ Câteva recenzii menționează complexitatea narațiunii, care ar putea fi o provocare pentru cititorii care caută o relatare directă.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In Search of Pure Lust: A Memoir

Conținutul cărții:

Când Lise Weil a ieșit la lumină în 1976, a ieșit într-o țară care era în flăcări. Dorința lesbiană era centrul pulsant al unui întreg mod de viață, o cultură, o mișcare.

Aerul fremăta de posibilități. În centrul cărții In Search of Pure Lust se află imersiunea lui Weil în această cultură, în această mișcare: marele experiment al feminismului lesbian din anii '70 și '80. Ea și femeile din jurul ei trăiau într-o stare de intensitate erotică crescută care era, credea ea, sursa celor mai vitale cunoștințe ale lor.

Dorința era lumina lor călăuzitoare.

Dar după cincisprezece ani de relații toride, dar în cele din urmă eșuate, care tindeau să reflecte curenții politici tumultoși care se învârteau în jurul ei, a trebuit să admită că dorința era, de asemenea, un canal pentru rănile din copilărie. Își făcea apariția atunci când se simțea neîncrezătoare, înstrăinată - chiar abuzată.

Se manifesta atunci când era mai afectuoasă și mai încrezătoare. Și avea tendința de a învinge dragostea, iar și iar. La mijlocul anilor '80, când o prietenă i-a cerut lui Weil să o însoțească la o retragere Zen, ea a fost suficient de disperată încât să spună da.

Prima ei zi de zazen a fost mai mult un iad - dar îndrăgostită de roshi (femeie), a rămas cu ea, revenind mai târziu pentru seshin după seshin. A urmat o perioadă dificilă de autoexaminare și, pe parcursul mai multor ani, a început să învețe o abordare cu totul diferită a dorinței. În cele din urmă, căutarea poftei pure a scos la iveală ceva care seamănă foarte mult cu iubirea.