În dragoste nebună și război

Recenzii ale cititorilor

Colecția de poezii „În dragoste nebună și război” a lui Joy Harjo are un impact profund, explorând complexitatea experienței umane printr-o perspectivă indigenă. Colecția rezonează în special cu cei familiarizați cu tradițiile indienilor americani, oferind o tapiserie bogată de experiențe culturale și personale. În timp ce unii cititori îi apreciază profunzimea, alții consideră că anumite imagini sunt inaccesibile, iar temele pot părea grele sau deprimante.

Poezia este puternică și profundă, având capacitatea de a rezona profund cu cititorii pe teme de dragoste, război și experiența umană. Stăpânirea limbajului și imaginile vii ale lui Harjo creează o frumoasă explorare a adevărurilor culturale și personale. Cititorii găsesc adesea noi înțelesuri la fiecare lectură, iar opera este recunoscută pentru includerea unor elemente politice, spirituale și emoționale.

Unii cititori consideră că anumite elemente ale poeziei pot fi inaccesibile sau greu de înțeles, ceea ce duce la percepția operei ca fiind deprimantă. Divizarea cărții în două secțiuni („În războaie” și „Dragoste nebună”) poate părea ilogică, deoarece temele se suprapun. În plus, poezia ca gen este foarte subiectivă și este posibil ca nu toate poemele să rezoneze cu fiecare cititor.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In Mad Love and War

Conținutul cărții:

Poezii sacre și profane ale tribului Creek.

Câștigător al premiului Before Columbus Foundation American Book Award (1990)

Câștigător al Premiului William Carlos Williams (1991)

Poetul laureat al Statelor Unite în 2019

Joy Harjo este o voce puternică pentru tribul ei Creek (Muscogee) („un popor furat într-un pământ furat”), pentru alte popoare oprimate și pentru ea însăși. Poemele sale, atât sacre, cât și laice, sunt scrise cu pasiunea furiei, a durerii și a iubirii, în același timp tandre și furioase. Ele sunt înrădăcinate în pământ; sunt una cu cerbul și vulpea, cu șoimul și vulturul, cu soarele, luna și vântul, precum și cu anotimpurile - „primăvara/ era slabă și flămândă cu speranța copiilor și a porumbului”. Aici există dușmani, dar și îndrăgostiți; există dansatori fantomă, strămoși vechi și noi, care se ridică din nou „pentru a păși în pantofi de foc”.

Într-adevăr, focul și urmările sale sunt o imagine constantă în cartea în flăcări. Cerurile sunt „incendiare”; „fumul zorilor” transformă dușmanii în cenușă: „Sunt foc mâncat de vânt”. „Focul tău mi-a pârjolit/ buzele”. „Aprind focul care se târăște din spinarea mea/ către zei cu un cărbune din flacăra surorii mele”.

Dar spiritul acestei cărți nu este mistuit. Nu este limitat de dragostea nebună sau de război, iar „există ceva mai mare decât amintirea/ unui popor deposedat”. Acest ceva mai mare este, de exemplu, revoluția, libertatea, nașterea.