În flux

Recenzii ale cititorilor

Cartea „In the Flow” de Boris Groys discută relația artei contemporane cu timpul, capitalismul și internetul, oferind o perspectivă filozofică profundă asupra modului în care arta sfidează structurile societale existente. Cartea critică accentul pus de arta tradițională pe totalitate și spiritualitate, concentrându-se în schimb pe experiențele trecătoare și pe rolul tehnologiei în crearea și aprecierea artei. Autorul explorează potențialul artei pentru discuții și acțiuni politice.

Cartea este bine scrisă și provoacă la reflecție, oferind o perspectivă inovatoare asupra teoriei artei și a evoluției acesteia în era internetului. Ea include discuții bogate privind rolul artei contemporane în criticarea capitalismului și a structurilor societale, susținute de argumente și exemple detaliate. Autoritatea autorului în teoria artei sporește credibilitatea cărții, cu laude pentru profunzimea sa filosofică și explorarea temeinică a subiectului.

Unele critici includ percepția greșită a autorului cu privire la Wikileaks ca entitate imparțială, evidențiind potențiala părtinire sau lipsa de profunzime în acest aspect. În plus, ar putea exista preocupări cu privire la complexitatea argumentelor, ceea ce ar face-o mai puțin accesibilă pentru unii cititori.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In the Flow

Conținutul cărții:

Cel mai important teoretician al artei se ocupă de artă în era internetului

La începutul secolului al XX-lea, arta și instituțiile sale au fost criticate de un nou spirit democratic și egalitarist. Noțiunea de operă de artă ca obiect sacru a fost criticată și, ulterior, acestea vor fi înțelese doar ca lucruri. Acest lucru a însemnat un atac asupra realismului, precum și asupra misiunii tradiționale de conservare a muzeului. Apreciatul teoretician al artei Boris Groys susține că acest lucru a dus la dezvoltarea "realismului direct", o artă care nu ar produce obiecte, ci practici (de la performance art la estetica relațională) care nu ar supraviețui. Dar, de mai bine de un secol, fiecare progres în această direcție a fost urmat rapid de noi mijloace de păstrare a distincției artei.

În această nouă lucrare majoră, Groys prezintă paradoxurile generate de această tensiune și explorează arta în epoca mediului fără lucruri, internetul. Groys susține că, dacă tehnicile de reproducere mecanică ne-au oferit obiecte fără aură, producția digitală generează aură fără obiecte, transformând toate materialele sale în repere dispărute ale prezentului trecător.