Evaluare:
Cartea spune povestea lui Hugh Mercer, o figură importantă, dar adesea trecută cu vederea în Războiul de Independență, prezentând un amestec de narațiune și extrase istorice. Deși oferă o privire convingătoare asupra vieții lui Mercer, utilizarea a numeroase extrase poate întrerupe fluxul narațiunii.
Avantaje:⬤ Scrierea clară și lizibilă
⬤ bine documentată cu citate notate pe jos din surse contemporane
⬤ oferă o perspectivă intrigantă asupra vieții lui Mercer și a brutalității britanice care a dus la moartea sa.
Excerpte excesive care întrerup continuitatea narațiunii; lacune recunoscute în informațiile biografice despre viața lui Mercer.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Second to No Man but the Commander in Chief, Hugh Mercer: American Patriot
În experiența și judecata generalului Mercer vă puteți baza pe o mare încredere. -- George Washington, 6 iulie 1776. Evaluarea pozitivă a generalului George Washington cu privire la Hugh Mercer se baza pe cunoașterea și prietenia lor de aproape douăzeci de ani, o relație care a început în Războiul Francez și Indian. Ambii bărbați au comandat unități provinciale.
Washington i-a condus pe virginieni, iar Mercer, pe pennsilvani. Spre deosebire de Washington, însă, Mercer nu era originar din coloniile americane. El a fugit în Pennsylvania din Scoția în 1746, după bătălia de la Culloden (parte a unei revolte scoțiene eșuate împotriva regelui George al II-lea). Mercer, care studiase medicina în Scoția, s-a stabilit la frontiera cu Pennsylvania pentru a evita o posibilă arestare pentru participarea sa la Culloden. Când Războiul franco-indian a izbucnit aproape un deceniu mai târziu, vecinii lui Mercer l-au chemat la comanda unei companii de miliție. Mercer a avansat rapid în grad și, în cele din urmă, a comandat un batalion de soldați provinciali din Pennsylvania, precum și garnizoana de la Fort Pitt (capturat Fort Duquesne). După șapte ani de serviciu militar, Mercer a fost lăsat la vatră din Regimentul Pennsylvania în 1761 și s-a stabilit în Fredericksburg, Virginia. S-a căsătorit, și-a întemeiat o familie și a înființat un cabinet medical de mare succes. Atunci când disputa politică cu Marea Britanie, care dura de zece ani, a devenit violentă în 1775, liderii politici din Virginia l-au luat în considerare pe Hugh Mercer pentru comanda unuia dintre cele două regimente de trupe regulate din Virginia. După două voturi strânse, Convenția din Virginia a optat pentru numirea la comandă a localnicilor din Virginia Patrick Henry și William Woodford.
Mercer a fost selectat câteva luni mai târziu pentru a comanda Regimentul 3 din Virginia, dar la șase luni după numirea sa, Congresul Continental l-a ridicat la rangul de general de brigadă în Armata Continentală și a părăsit Virginia pentru a prelua comanda nou-formatului Flying Camp din New Jersey. În timp ce a servit în teatrul nordic, Mercer a jucat un rol esențial în bătăliile de la Trenton și Princeton, două bătălii care au contribuit la salvarea armatei americane și a independenței americane. Din păcate, generalul Mercer nu a trăit să vadă sfârșitul victorios al luptei Americii.
A fost rănit mortal în bătălia de la Princeton din 1777. Congresul l-a onorat pe Mercer cu o statuie care încă se află în Fredericksburg și mai multe comune și comitate i-au onorat memoria preluându-i numele. Această carte încearcă să prezinte viața și serviciul lui Mercer și, astfel, să valideze observația maiorului James Wilkinson, un veteran al Războiului de Independență, care a scris că În generalul Mercer am pierdut un șef care, din punct de vedere al educației, experienței, talentelor, dispoziției, integrității și patriotismului, nu era subordonat decât comandantului suprem și era calificat pentru a ocupa cele mai înalte funcții ale țării. O anexă cu o transcriere a testamentului lui Mercer, hărți, o bibliografie și un indice al numelor complete, al locurilor și al subiectelor sporesc valoarea acestei lucrări.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)