În țara morții albe: O poveste epică de supraviețuire în Arctica siberiană

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Pe tărâmul morții albe” de Valerian Albanov relatează o poveste adevărată și sfâșietoare de supraviețuire în timpul unei expediții arctice nefericite la începutul secolului al XX-lea. Albanov, comandantul secund, conduce un grup de oameni pe o gheață înșelătoare într-o încercare disperată de a ajunge în siguranță după ce nava lor a rămas blocată. Narațiunea se remarcă prin stilul său onest și direct, criticând în același timp incompetența conducerii și luptele de supraviețuire împotriva forțelor brutale ale naturii.

Cartea este bine scrisă și captivantă, oferind o perspectivă unică asupra explorării polare, fără eroismul tipic adesea întâlnit în relatări similare. Stilul de scriere sincer al lui Albanov face ca povestea să fie relatabilă și captivantă. Mulți cititori consideră că este o poveste antrenantă și inspirată, adesea greu de lăsat din mână. Cartea este, de asemenea, lăudată pentru semnificația sa istorică și pentru modul în care surprinde realitățile dure ale supraviețuirii.

Unii cititori au considerat că anumite părți ale cărții sunt repetitive, având în vedere natura condițiilor dure cu care se confruntă. Există, de asemenea, plângeri cu privire la calitatea unor versiuni, anumite ediții fiind prescurtate sau editate prost, diminuând în cele din urmă profunzimea și autenticitatea narațiunii originale. Câțiva recenzenți au remarcat că nu este la fel de captivantă ca alte povestiri celebre de aventuri polare precum „Endurance” sau „Incredibila călătorie a lui Shackleton”.

(pe baza a 140 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In the Land of White Death: An Epic Story of Survival in the Siberian Arctic

Conținutul cărții:

În 1912, la șase luni după ce Robert Falcon Scott și patru dintre oamenii săi au eșuat în Antarctica, un navigator rus în vârstă de 32 de ani pe nume Valerian Albanov s-a îmbarcat într-o expediție care se va dovedi și mai dezastruoasă. În căutarea unor noi terenuri de vânătoare în Arctica, nava lui Albanov, Saint Anna, a înghețat rapid în banchiza din perfida Mare Kara - o nenorocire agravată de un comandant incompetent, de absența unor hărți nautice esențiale, de combustibilul insuficient și de proviziile inadecvate care au lăsat echipajul slăbit și debilitat de scorbut.

Timp de aproape un an și jumătate, cei douăzeci și cinci de bărbați și o femeie aflați la bordul navei Saint Anna au îndurat greutăți și pericole teribile, în timp ce nava blocată de gheață plutea neputincioasă spre nord. Convinși că Saint Anna nu se va elibera niciodată de gheață, Albanov și treisprezece membri ai echipajului au părăsit nava în ianuarie 1914, trăgând după ei sănii și caiace improvizate pe marea înghețată, sperând să ajungă pe coasta îndepărtată a Țării Franz Josef. Având drept ghid doar o hartă șocant de imprecisă, Albanov și-a condus oamenii într-o călătorie de 235 de mile, plină de pericole continue, înfruntând viscole, dezintegrarea banchizelor, atacuri ale urșilor polari și ale morselor, foamete, boală, orbire de zăpadă și revoltă. Faptul că unii dintre membrii echipei au supraviețuit este o minune. Faptul că Albanov a ținut un jurnal al calvarului său de nouăzeci de zile - o poveste pe care Jon Krakauer o numește "o carte uluitoare, absolut convingătoare", iar David Roberts o numește "la fel de subțire și tensionată ca un thriller bun" - este aproape miraculos.

Publicată pentru prima dată în Rusia în 1917, narațiunea lui Albanov este tradusă aici pentru prima dată în limba engleză. Obsedantă, plină de suspans și povestită cu detalii captivante, În țara morții albe își poate ocupa acum, pe bună dreptate, locul printre scrierile clasice ale lui Nansen, Scott, Cherry-Garrard și Shackleton.