Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „While Danger Gathers” de Howell și Pevehouse oferă o analiză detaliată a controalelor Congresului asupra puterilor prezidențiale de război din 1945 până în 2000, pe baza unor date detaliate. Se constată că clauza de declarare a războiului din Constituție nu influențează în mod semnificativ acțiunile Congresului, evidențiind în schimb rolul componenței partizane, dimensiunea desfășurării și obligațiile internaționale. Autorii examinează problemele de acțiune colectivă din cadrul Congresului care contribuie la răspunsul său inconsecvent la puterile de război și influența Congresului asupra mass-media și a opiniei publice în timpul operațiunilor militare.
Avantaje:Cartea este bine documentată, se bazează pe un set mare de date (15 000 de oportunități) și oferă o perspectivă valoroasă asupra dinamicii complexe dintre Congres și puterile de război prezidențiale. Ea oferă o analiză pozitivistă clară și riguroasă, ceea ce o face esențială pentru înțelegerea comportamentului Congresului în acest context.
Dezavantaje:Studiului îi lipsește o analiză normativă, ceea ce poate dezamăgi cititorii care caută o discuție mai bazată pe valori. Unii ar putea considera că examinarea comportamentului Congresului este prea concentrată pe mecanica instituțională, mai degrabă decât pe implicații mai largi.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
While Dangers Gather: Congressional Checks on Presidential War Powers
Conținutul cărții:
De aproape cinci sute de ori în ultimul secol, președinții americani au desfășurat armata națională în străinătate, în misiuni care au variat de la evacuarea ambasadelor până la războaie de amploare. Întrebarea dacă Congresul a limitat efectiv puterea președintelui de a face acest lucru a primit, în general, un răspuns negativ răsunător. În While Dangers Gather, William Howell și Jon Pevehouse ajung la o concluzie foarte diferită.
Autorii - unul cercetător al politicii americane, celălalt cercetător al relațiilor internaționale - oferă cele mai cuprinzătoare și convingătoare dovezi de până acum privind influența Congresului asupra puterilor prezidențiale de război. Concluziile lor au implicații profunde pentru dezbaterile contemporane despre război, puterea prezidențială și obligațiile constituționale ale Congresului.
Acordând o atenție specială invaziei Irakului din 2003, această carte analizează sistematic ultima jumătate de secol de politică militară a SUA. Printre concluziile sale se numără: Este sistematic mai puțin probabil ca președinții să exercite forța militară atunci când adversarii lor partizani dețin controlul asupra Congresului. Cu toate acestea, compoziția partizană a Congresului contează cel mai mult pentru desfășurările propuse, care sunt de dimensiuni mai mari și care vizează localități mai puțin importante din punct de vedere strategic. În plus, influența Congresului este adesea obținută nu prin acțiuni legislative îndrăznețe, ci prin postură publică - angajarea mass-mediei, ridicarea preocupărilor publice și stârnirea îndoielilor interne și internaționale cu privire la hotărârea Statelor Unite de a duce o luptă până la capăt.
