În umbra celor treisprezece de aur

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază provocările semnificative cu care s-a confruntat Gerald Collins, un locotenent de marină de culoare, care, în ciuda realizărilor sale, s-a confruntat cu rasismul și subminarea carierei în cadrul armatei. Povestea sa evidențiază problemele sistemice ale prejudecăților rasiale din Marină și subliniază importanța recunoașterii și învățării din astfel de experiențe.

Cartea este lăudată pentru că pune în lumină un aspect important al istoriei negrilor în armată, detaliind realizările lui Gerald Collins și crearea reuniunii Golden Thirteen. Cartea ilustrează în mod eficient impactul dăunător al rasismului asupra militarilor și subliniază nevoia de responsabilitate și recunoaștere a contribuțiilor acestora.

Criticii își exprimă dezamăgirea față de acțiunile liderilor militari discutate în carte, sugerând o lipsă de responsabilitate și de recunoaștere a prejudecăților rasiale în cadrul serviciului. Critica notează că problemele sistemice descrise sunt descurajante și reflectă o problemă mai amplă în cadrul Departamentului Apărării.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In the Shadow of the Golden Thirteen

Conținutul cărții:

În 1970, Elmo Zumwalt a devenit șeful operațiunilor navale (CNO). La patruzeci și nouă de ani, a fost cel mai tânăr CNO din istoria Marinei Statelor Unite până în acel moment. O căutare printre numeroasele citate atribuite amiralului a scos la iveală o remarcă, din Edmund Burke, care spunea: "Atot ceea ce este necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic".

Mulți afro-americani care au servit după mandatul lui Zumwalt spun: "Această afirmație ar putea fi considerată tema mandatului său". Pe baza propriei mele experiențe în Marină, aș fi de acord.

Din septembrie 1965 până în decembrie 1989, am servit direct sau am fost asociat cu Marina Statelor Unite. Mai întâi ca soldat, iar mai târziu, în 1977, ca ofițer. In the Shadow of the Golden Thirteen, A Nice Negro Story este povestea experiențelor mele în încercarea de a obține recunoașterea bărbaților identificați ca fiind primii ofițeri și subofițeri afro-americani din Marina Statelor Unite. Este, de asemenea, povestea modului în care ideea mea aparent nevinovată de recunoaștere a realizărilor lor și ale altor minorități a anunțat distrugerea propriei mele cariere de către unii care au considerat realizările lor ca fiind puțin mai mult decât "o poveste frumoasă despre negri".

În retrospectivă, trebuie să spun că sunt extrem de mândru de asocierea mea cu povestea celor Treisprezece de Aur. Această mândrie provine din scrisori și remarci precum aceasta, extrasă de la un membru, dl John Reagan, datată 27 aprilie 1982, în care acesta afirmă "Sunt încă la 10 kilometri înălțime de acea teribilă reuniune pe mare a celor "Treisprezece de aur". Este aproape imposibil să exprim cât de mult am apreciat munca extraordinară pe care ați făcut-o cu și pentru noi și, într-adevăr, pentru serviciul de recrutare al Marinei".

În ciuda durerii personale pe care am îndurat-o în ultimele decenii ca urmare a reuniunii, mă pot gândi la puține lucruri în viața mea care înseamnă mai mult. - GAC.