În urma lui Medea: Teatrul neoclasic și artele distrugerii

Titlul original:

In the Wake of Medea: Neoclassical Theater and the Arts of Destruction

Conținutul cărții:

In the Wake of Medea examinează violența dramelor politice franceze din secolul al XVII-lea. Tragedia franceză a fost considerată în mod tradițional un gen lipsit de pasiune, cerebral, care refuza orice formă de violență. Această carte explorează strategiile retorice, literare și interpretative prin care violența persistă, contextualizând-o într-o istorie literară și filosofică mai lungă, de la Ovidiu la Pasolini.

Figura mitologică a Medeei, străină care își masacrează fratele, ucide regi, incendiază Corintul și își ucide proprii copii, exemplifică persistența violenței în literatură și artă. Refugiată care este bine primită și în același timp temută, care confirmă socialul în timp ce îi amenință integritatea, Medeea oferă o alternativă la paradigma etică a filosofiei occidentale a Antigonei. Prezența Medeei, arată Cherbuliez, oferă un model de exterioritate radical persistentă și disruptivă, atât pentru teatrul clasic, cât și pentru urma sa în teoria literară.

In the Wake of Medea explorează o serie de strategii artistice care integrează violența în dramă, de la dispozitive retorice precum ekphrasis la mecanisme dramaturgice precum mașinăria, toate acestea implicând întreruperi temporale. Întreaga gamă a acestei prezențe Medeea este explorată în tratarea personajului Medeea și în operele care invocă figurativ o prezență Medeea, de la bine-cunoscutele tragedii ale lui Racine și Corneille până la o serie de alte piese de teatru politic neoclasic, inclusiv spectaculoasele piese cu mașini, parabolele neo-stoice, teatrul creștin didactic. In the Wake of Medea recunoaște violența din aceste tragedii pentru a explica de ce violența rămâne atât de integrală în literatura și artele de astăzi.