Evaluare:
Cartea, deși densă și dificil de citit, este lăudată pentru erudiția sa aprofundată privind relația dintre Europa de Vest și Imperiul Otoman. Ea oferă informații valoroase despre percepțiile istorice ale islamului și complexitatea interacțiunilor din timpul Renașterii. Cu toate acestea, unii cititori au considerat-o întortocheată și dificil de urmărit din cauza tonului și structurii sale academice, ceea ce a diminuat lizibilitatea generală.
Avantaje:⬤ Analiză academică aprofundată bazată pe surse primare.
⬤ Oferă o perspectivă nouă asupra concepțiilor greșite despre islam și Imperiul Otoman.
⬤ Examinarea imersivă a impactului Imperiului Otoman asupra gândirii politice europene.
⬤ Oferă un context istoric care îmbogățește înțelegerea epocii.
⬤ Conectează și răspunde la „Orientalismul” lui Edward Said.
⬤ Greu de citit și greu de pătruns.
⬤ Structura poate fi complicată și nu are o teză clară, lăsând cititorii perplecși.
⬤ Conține prea multe note de subsol în limbi străine care pot îndepărta cititorii neacademici.
⬤ Unii o consideră aridă și îngust concentrată, ceea ce o face mai puțin accesibilă publicului larg.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Useful Enemies: Islam and the Ottoman Empire in Western Political Thought, 1450-1750
De la căderea Constantinopolului în 1453 și până în secolul al XVIII-lea, mulți scriitori vest-europeni au privit Imperiul Otoman cu un interes aproape obsesiv. De obicei, reacționau la acesta cu teamă și neîncredere; iar astfel de sentimente erau întărite de ostilitatea profundă a creștinătății occidentale față de islam. Cu toate acestea, a existat, de asemenea, multă curiozitate cu privire la sistemul social și politic pe care se baza puterea uriașă a sultanilor. În special în secolul al XVI-lea, când expansiunea teritorială otomană a fost rapidă, iar instituțiile otomane păreau deosebit de solide, a existat chiar o admirație deschisă.
În această carte inovatoare, Noel Malcolm parcurge aceste secole vitale de interacțiune Est-Vest, studiind toate modurile în care gânditorii din Occident au interpretat Imperiul Otoman ca fenomen politic - și Islamul ca religie politică. Dușmani folositori arată cum conceptul de "despotism oriental" a început ca o încercare de a întoarce foaia unei analize foarte pozitive a puterii statului otoman și cum, pe măsură ce s-a dezvoltat, a interacționat cu dezbaterile occidentale despre monarhie și guvernare. Noel Malcolm arată, de asemenea, cum portretul negativ al islamului ca religie concepută în scopuri politice a fost asimilat de scriitorii radicali, care au extins critica la toate religiile, inclusiv la creștinism.
Examinând operele multor gânditori celebri (inclusiv Machiavelli, Bodin și Montesquieu) și ale altora mai puțin cunoscuți, Inamici utili luminează dezvoltarea pe termen lung a ideilor occidentale despre otomani și despre islam. Noel Malcolm arată cum aceste idei s-au împletit cu dezbaterile interne ale Occidentului despre putere, religie, societate și război. Discuțiile despre islam și Imperiul Otoman au fost astfel legate de gândirea dominantă în Occident cu privire la o gamă largă de subiecte importante. Acești inamici estici nu erau acolo doar pentru a fi denunțați. Ei erau acolo pentru a fi folosiți, în argumente care au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea gândirii politice occidentale.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)