Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile evidențiază cartea lui Albert Jay Nock „Inamicul nostru, statul” ca o examinare critică a guvernului și a impactului acestuia asupra libertății individuale, subliniind relevanța sa atât din punct de vedere istoric, cât și în societatea contemporană. Cititorii apreciază stilul de scriere perspicace și convingător al lui Nock și conținutul provocator al cărții, în ciuda vârstei sale. Cu toate acestea, unii comentează calitatea tiparului și a legăturii, precum și limbajul dificil care poate necesita mai multe lecturi pentru o înțelegere completă.
Avantaje:⬤ Analiză provocatoare și relevantă a guvernului și a libertății individuale.
⬤ Stilul elocvent și accesibil al lui Nock.
⬤ Oferă o perspectivă istorică asupra creșterii puterii statului și a implicațiilor sale.
⬤ Considerat un clasic în literatura libertariană; foarte recomandat pasionaților de politică.
⬤ Încurajează gândirea critică cu privire la rolul statului în societate.
Dezavantaje:⬤ Probleme legate de calitatea tiparului și a legăturii raportate de mai mulți cititori.
⬤ Unele cuvinte sunt considerate dificile, necesitând mai multe lecturi pentru a fi înțelese.
⬤ Poate să nu fie pe placul celor care preferă un discurs politic mai modern.
(pe baza a 66 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Our Enemy, the State
Conținutul cărții:
În primele sale paragrafe, Nock afirmă că expansiunea statului are loc în detrimentul puterii sociale, micșorând rolul comunității. Negând faptul că cele două sunt identice, el subliniază originea istorică a guvernării autoritare prin intermediul războinicilor cuceritori și al baronilor tâlhari. Acest lucru reflectă influența lui Franz Oppenheimer asupra lui Nock, un susținător cheie al teoriei cuceririi statului.
„Toată puterea pe care o are este cea pe care i-o dă societatea, plus cea pe care o confiscă din când în când sub un pretext sau altul; nu există nicio altă sursă din care se poate extrage puterea statului. Prin urmare, fiecare preluare a puterii de stat, fie prin donație, fie prin confiscare, lasă societatea cu mult mai puțină putere; nu există niciodată, și nici nu poate exista, o consolidare a puterii de stat fără o diminuare corespunzătoare și aproximativ echivalentă a puterii sociale... Mărturia pozitivă a istoriei este că statul și-a avut invariabil originea în cucerire și confiscare. Niciun stat primitiv cunoscut de istorie nu și-a avut originea în alt mod”.
Nock nu atacă guvernul în sine, ci „statul”, autoritatea care încalcă societatea însăși, pretinzând că guvernează în numele poporului, dar luând puterea de la comunitate.
