Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Inconștientul optic” de Rosalind Krauss este o examinare convingătoare a vizualității în gândirea modernistă și evoluția acesteia în postmodernism, cu accent pe teme precum privirea masculină și percepția timpului în societatea contemporană. Aceasta echilibrează rigoarea academică cu bogăția narativă, făcând-o accesibilă și oferind în același timp o perspectivă profundă asupra dezbaterilor culturale și artistice actuale.
Avantaje:Narațiune captivantă care echilibrează rigoarea academică cu un text bogat, ilustrativ. Oferă o perspectivă profundă asupra culturii vizuale moderne și contemporane, a privirii masculine și a percepțiilor societale asupra timpului. Reflectă eficient argumentele culturale contemporane, făcându-l relevant și provocator.
Dezavantaje:Complexitatea textului poate fi o provocare pentru unii cititori, putând duce la confuzie. Unii îl pot găsi incomod sau dens, deoarece abordează critici profunde ale artelor moderniste și ale narațiunilor culturale.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Optical Unconscious
Conținutul cărții:
Inconștientul optic este un protest tăios împotriva poveștii oficiale a modernismului și împotriva tradiției critice care a încercat să definească arta modernă în conformitate cu anumite porunci sacre și adevăruri care se împlinesc de la sine. Povestea modernismului prezentată aici sfidează principiul lăudat al "viziunii în sine". Și este o poveste foarte diferită de ceea ce am citit vreodată, nu numai pentru că intriga și personajele sale insurgente se ridică de sub suprafața calmă a domeniului cunoscut și legic al picturii moderniste, ci și pentru că vocea nu seamănă cu nimic din ceea ce am auzit până acum. Așa cum artiștii inconștientului optic au atacat ideea de autonomie și de măiestrie vizuală, Rosalind Krauss abandonează vocea istoricului de detașare obiectivă și forjează un nou stil de a scrie în această carte: istoria artei care insinuează jurnalul și teoria artei și care are mersul și tonul ficțiunii.
Inconștientul optic îi va deranja profund pe purtătorii de stindard ai modernismului și pe cititorii care au acceptat principiile fundamentale pe care se bazează estetica lor. Krauss ne oferă, de asemenea, povestea pe care Alfred Barr, Meyer Shapiro și Clement Greenberg au reprimat-o, povestea unui grup mic și disparat de artiști care au sfidat cele mai prețuite autodescrieri ale modernismului, dând naștere unei forțe turbulente și perturbatoare care a bântuit în mod persistent domeniul modernismului din anii 1920 până în anii 1950 și continuă să îl perturbe și astăzi.
Pentru a înțelege de ce modernismul a trebuit să reprime inconștientul optic, Krauss trage cu urechea la Roger Fry în saloanele din Bloomsbury și îl spionează pe micuțul John Ruskin în timp ce acesta se amuză cu modelele unui covor; o găsim în sufrageria lui Clement Greenberg în timp ce acesta se plânge de "fetele evreice deștepte cu mașinile lor de scris" în anii 1960 și în convorbiri cu Michael Fried despre dragostea lui Frank Stella pentru baseball. Pe parcurs, există și întâlniri narative cu Freud, Jacques Lacan, Georges Bataille, Roger Caillois, Gilles Deleuze și Jean-Fran ois Lyotard.
Pentru a întruchipa acest inconștient optic, Krauss apelează la paginile romanelor colaj ale lui Max Ernst, la Rotorelief-urile hipnotice ale lui Marcel Duchamp, la sculpturile luminoase ale Evei Hesse și la decodificarea scandaloasă de către Cy Twombly, Andy Warhol și Robert Morris a picturilor de picurare ale lui Jackson Pollock ca "Anti-Form". Acești artiști au introdus un nou set de valori în domeniul artei secolului al XX-lea, oferind imagini gata făcute ale fanteziei obsesionale în locul intenționalității modernismului și al compulsiilor neexaminate.
