Inconveniența aripilor: Povestiri

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Inconveniența aripilor” îi evidențiază frumusețea obsedantă și explorarea profundă a complexităților vieții, deși unii cititori o consideră deprimantă. Proza este lăudată pentru calitatea sa poetică și impactul emoțional, făcând o impresie de durată asupra cititorilor.

⬤ Proză de o frumusețe obsedantă
⬤ explorare profundă a vieții și a morții
⬤ povestiri emoționante și memorabile
⬤ scriitură inovatoare și lipsită de clișee
⬤ capabilă să abordeze teme serioase.

Cartea poate fi foarte deprimantă, ceea ce poate afecta plăcerea generală; unii cititori o găsesc neobișnuită și nesigură în ceea ce privește atracția sa.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Inconvenience of the Wings: Stories

Conținutul cărții:

Povestirile din "Inconveniența aripilor" locuiesc într-un peisaj imaginativ atât de extins în concepție, încât pătrunde la granița dintre natural și supranatural, arătându-ne că ceea ce pare dincolo de înțelegerea noastră face parte din experiența umană la fel de mult ca pământul tactil pe care pășim. Situația unei mame fantomatice care îi dă indicații și instrucțiuni fiului ei suspicios în "Inconveniența aripilor" este echilibrată de observații ascuțite despre natură, cum ar fi: "Un whippoorwill, vânând țânțari lângă iaz, a scos strigătul care a dat numele păsării".

Redarea macabră a conștiinței unui om prins de un accident vascular cerebral în corpul său inert în "Limbajul oamenilor care vorbesc despre ceea ce nu înțeleg" este pusă în contrast cu descrieri precise ale naturii, cum ar fi: "mestecenii scârțâie sub presiunea vântului; un cor de câini de vânătoare începe să urle și să vibreze". În "Outlaw", un grup de prieteni nevolnici încearcă să jefuiască o benzinărie și provoacă o explozie demnă de o scenă de Quentin Tarantino, însă descrierea juxtapune violența cu o evocare poetică a naturii: "Frunzele roșii de arțar s-au ridicat spre cer. Scurgeri de sânge și furstrips și carne atârnau printre ramuri.

Apoi sunetul umed al părților corpului care se prăbușeau.... Am arătat spre arțarii japonezi înnegriți și spre ceea ce fusese odată câinele meu." Prinși într-o cabană de vacanță de un viscol, niște prieteni rezolvă problema găsirii morții uneia din compania lor punându-i trupul în hambarul înghețat, fiind necesară săparea unui pasaj care este descris într-un limbaj ciudat de frumos: "Am dat cu lopata.

Vântul hărțuia zăpada în rafale orizontale. Ne-am canalizat între casă și hambar: zăpada până la buric, cerul un vârtej vertiginos, aerul parfumat de frig.".