Încrederea în inamici

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare academică a încrederii interpersonale în relațiile internaționale, în special a modului în care aceasta afectează politica externă între adversari. Ea subliniază relevanța relațiilor personale, a amintirilor istorice și a complexității construirii încrederii între lideri.

⬤ Bine documentată și scrisă
⬤ contribuție valoroasă la literatura privind comisiile pentru adevăr
⬤ oferă o perspectivă profundă asupra dinamicii încrederii
⬤ structurată și bine argumentată
⬤ include exemple din lumea reală.

⬤ Tonul arid și academic
⬤ s-ar putea să nu atragă cititorii ocazionali
⬤ o provocare pentru cei care nu au o pregătire în domeniu
⬤ dependența de exemple fictive i-ar putea diminua credibilitatea.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Trusting Enemies

Conținutul cărții:

Cum pot doi inamici să își transforme relația într-una de cooperare? Punctul de plecare al acestei cărți este acela că disciplina Relațiilor Internaționale nu a răspuns foarte bine la această întrebare, iar motivul este acela că conceptul de încredere - și posibilitatea de a construi noi relații de încredere între inamici - a fost marginalizat de disciplină. Autorul susține că, pentru a înțelege cum cooperează inamicii, trebuie să ne concentrăm asupra potențialului de a construi relații de încredere între liderii de stat. Cartea susține că forjarea unor relații personale de încredere dincolo de diferențele dintre inamici reprezintă cea mai bună șansă de a distruge "imaginile inamicului" care alimentează competiția pentru securitate.

Teoriile anterioare privind consolidarea încrederii în cadrul disciplinei Relațiilor Internaționale s-au axat pe nivelurile statal și individual. Nicholas Wheeler pledează pentru un nou nivel de analiză - nivelul interpersonal - și arată cum construirea încrederii între lideri schimbă posibilitățile de cooperare între state. El arată cum procesul de legătură interpersonală dintre doi lideri - în special prin intermediul diplomației față în față - poate duce la ceea ce el numește un "salt către încredere". El își dezvoltă argumentul prin trei studii de caz detaliate: interacțiunea dintre liderii american și sovietic Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov; relația dintre prim-ministrul indian Atal Bihari Vajpayee și omologul său pakistanez Nawaz Sharif în contextul procesului de pace de la Lahore; și încercările eșuate ale lui Barack Obama de a construi o relație de încredere cu ayatollahul Ali Khamenei din Iran.

Cartea reprezintă cea mai autoritară evaluare de până acum a cercetării încrederii în relațiile internaționale și dezvoltă o teorie care explică modul în care relațiile interpersonale de încredere devin posibile la cele mai înalte niveluri ale diplomației; relații care, prin transformarea imaginilor inamicului, reconstituie posibilitățile de acțiune ale statului în situații de conflict.