Încurajarea întâlnirilor

Titlul original:

Encouraging Encounters

Conținutul cărții:

Timp de multe decenii, îngrijirea pastorală a fost descrisă doar în termeni de terminologie psihologică. Deși este foarte utilă, îngrijirea implică mai mult decât simple tehnici de consiliere și abilități de ascultare care se referă în principal la dimensiunea afectivă și cognitivă a ființei noastre umane. Dinamica familială, intergenerațională, socială și relațională implică mai mult decât a conversa, a vorbi și a verbaliza. Miza este calitatea relațiilor și fiabilitatea, legitimitatea și autenticitatea întâlnirilor umane.

Se susține că întâlnirile umane ar trebui să fie ghidate de justiție, sensibilitate etică și un etos al compasiunii față de celălalt. Aceasta implică o nouă înțelegere a timpului ca fiind prezent în modul de hrănire, iertare, reconciliere și îmbrățișare necondiționată chiar și a celuilalt ca oponent rezistent. În vederea stabilirii încrederii și încrederii reciproce, timpul în problemele relaționale implică împărtășirea, coexistența și apropierea de rănile celuilalt dincolo de presupozițiile sociale și prejudecățile stigmatizante.

În acest sens, încurajarea întâlnirilor ar putea fi privită ca o verigă indispensabilă în reflecția teoretică și paradigmatică asupra dialogului adevărat ca o caracteristică esențială a îngrijirii pastorale.

Aceasta contribuie la discursurile academice în disciplina îngrijirii pastorale clinice, precum și la slujirea pastorală. Scopul său este încurajarea speranței, a mângâierii, a vindecării și a curajului de a-și reveni în ciuda eșecurilor dureroase din viață. Pentru a surprinde argumentul central în încurajarea întâlnirilor, putem folosi cuvintele lui Thomas Mann din romanul său Iosif și frații săi:

"Esența vieții este prezența".