Încurcat în text: Tefillin și lumea antică

Recenzii ale cititorilor

Cartea Dr. Yehudah Cohn oferă o explorare aprofundată a originilor Tefillin, sugerând că practica ar fi putut începe datorită influențelor grecești și utilizării amuletelor. Cartea oferă o perspectivă semnificativă asupra aspectelor istorice, arheologice și teologice ale Tefillin, conectând textele biblice cu evoluția practicii. Ea evidențiază absența unui mandat biblic clar pentru Tefillin, așa cum este înțeles astăzi, și subliniază schimburile culturale dintre evrei și greci.

Cartea este bine documentată și oferă o analiză cuprinzătoare a originilor Tefillin, integrând diverse surse, inclusiv date biblice, rabinice și arheologice. Ea prezintă un argument nuanțat cu privire la influențele culturale, ceea ce o face educativă pentru cercetătorii serioși ai iudaismului. Recenzenții au lăudat claritatea scrierii lui Cohn și profunzimea perspectivei oferite asupra subiectului.

Unii cititori ar putea găsi subiectul prea specializat dacă nu sunt profund interesați de studiul academic al iudaismului. De asemenea, ar putea exista percepția că această carte nu face comparații cu teoriile alternative din cauza accentului său de nișă, ceea ce poate limita o accesibilitate mai largă.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Tangled Up in Text: Tefillin and the Ancient World

Conținutul cărții:

Această carte localizează ritualul evreiesc tefillin în cadrul matricei culturale care i-a generat originile și dezvoltarea, cu un accent deosebit pe istoria receptării pasajelor biblice relevante, pe dovezile arheologice ale Manuscriselor de la Marea Moartă și pe investigarea detaliată a literaturii rabinice până în secolul al III-lea d.Hr.

E. Toate aceste surse sunt evaluate pe fundalul datelor comparative privind utilizarea amuletelor magice în lumea ambientală greco-romană, în lumina cărora autorul demonstrează că tefillin și-a avut originea și a persistat ca amulete de protecție populare și a fost o tradiție inventată în epoca elenistică.

Concluziile sale sunt folosite pentru a explica de ce practica s-a dezvoltat astfel, pentru a clarifica trăsăturile sale distinctive și pentru a analiza semnificația sa în perioada rabinică timpurie.